ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, în data de 18 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată civilă pe pârâta B., solicitând instanței să dispună schimbarea măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Zimnicea – secția Mixtă Fond, în dosarul nr. x/2019, cu privire la locuința minorei C., în sensul de a fi stabilită locuința minorei la domiciliul tatălui; a solicitat, de asemenea, să se dispună obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei raportat la veniturile realizate de aceasta, iar în cazul în care nu realizează venituri, să fie avut în vedere venitul minim pe economie.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 403, art. 529 și art. 530 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1638/2022 din 12 septembrie 2022, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. și a art. 106 C. civ., arătând că noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie. Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

A mai reținut instanța că prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, locuința minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, din comuna Năsturelu, jud. Teleorman, iar faptul că ulterior minora a fost deplasată la locuința tatălui nu poate semnifica schimbarea locuinței acesteia, câtă vreme nu a existat un acord al părinților sau o hotărâre a instanței în acest sens.

Conchizând, această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favorea Judecătoriei Zimnicea, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul minorei stabilit la mamă prin hotărâre judecătorescă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zimnicea, prin sentința civilă nr. 600/2022 din 14 decembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., arătând că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că minora C. era, la momentul sesizării instanței, în grija reclamantului în comuna Dragoslavele, județul Argeș, aspect necontestat, de altfel, de pârâtă.

Împrejurarea că prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, minorei C. i-a fost stabilită locuința la domiciliul mamei (aceasta locuind în comuna Năsturelu, jud. Teleorman), iar deplasarea minorei la locuința tatălui s-a realizat fără acordul ambilor soți, nu poate fi avută în vedere la stabilirea competenței de soluționare a cauzei.

În acest sens, instanța a apreciat că, din perspectiva art. 114 C. proc. civ., este relevantă locuința în fapt a persoanei ocrotite la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu conținutul și modalitatea de exercitare a drepturilor părintești ale mamei, astfel cum au fost stabilite prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, inclusiv în privința locuinței minorei C..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat schimbarea măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Zimnicea – secția Mixtă Fond, în dosarul nr. x/2019, cu privire la locuința minorei C., în sensul de a fi stabilită locuința minorei la domiciliul tatălui, precum și să se dispună obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei raportat la veniturile realizate de aceasta, iar în cazul în care nu realizează venituri, să fie avut în vedere venitul minim pe economie.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ. care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că: "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii având ca obiect "stabilire domiciliu minor".

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În situația de față, prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, locuința minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, din comuna Năsturelu, jud. Teleorman.

Înalta Curte reține că, deși domiciliul minorei a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mamă, din luna februarie 2022 aceasta locuiește, în fapt, cu caracter de continuitate, la domiciliul reclamantului, potrivit susținerilor părților.

Deși este real că reclamantului nu trebuie să îi fie recunoscută decizia de a hotărî, în mod exclusiv, cu privire la domiciliul minorei, în cazul particular dedus judecății nu poate fi contestat că, în prezent, minora este integrată în mediul social de la domiciliul reclamantului, este înscrisă la grădiniță, potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată și locuiește cu acesta de aproximativ un an.

De altfel, procedura penală demarată de mamă pentru nerespectarea măsurilor pentru predarea minorei nu a fost încă finalizată, ceea ce nu face decât să confirme că, în prezent, deși domiciliul legal al minorei este la aceasta, în fapt, locuiește de o perioadă de timp la reclamant.

În atare condiții, în soluționarea regulatorului de competență dedus judecății, se reține că minora locuiește, în mod statornic, împreună cu tatăl său în comuna Dragoslavele, sat Valea Hotarului nr. 7B, județul Argeș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Câmpulung.

În același timp, trebuie avut în vedere că prin decizia nr. 1604 din 22 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Zimnicea și Judecătoria Câmpulung în legătură cu soluționarea cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect ordonanță președințială pentru stabilirea domiciliului minorei C. la tatăl reclamant până la soluționarea cererii principale.

În cuprinsul acestei decizii s-a reținut că domiciliul în fapt al persoanei ocrotite la data promovării acțiunii este în comuna Dragoslavele, județul Argeș, aspect care reiese din declarațiile consemnate în cuprinsul hotărârilor de declinare a competenței, cât și din ancheta socială întocmită de Primăria comunei Dragoslavele, județul Argeș, aflată la dosarul Judecătoriei Câmpulung, din adeverința existentă la fila x din același dosar, precum și din ancheta psihosocială efectuată de Comisia pentru asistență socială a Primăriei comunei Năsturelu, județul Teleorman .

Așadar, în stabilirea instanței competente a soluționa ordonanța președințială, în vederea pronunțării deciziei nr. 1604/2022, a fost analizat amplul probatoriu administrat în cauză de către instanțele aflate în conflict, pentru a se putea determina, în sensul dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., competența instanței în procedura ordonanței președințiale, prin stabilirea, în mod necesar și prioritar, a competenței instanței în judecarea fondului cauzei.

Mai mult, se reține că decizia nr. 1604/2022 și prezenta decizie, deși pronunțate în conflicte de competență care privesc soluționarea unor cereri în proceduri diferite (ordonanță președințială, respectiv calea dreptului comun) vizează o singură problemă de drept, astfel încât prin soluția dată în cel de-al doilea regulator de competență nu trebuie să se ajungă la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția în prima cauză.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Câmpulung, scopul reglementării acestei norme de competență fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.