ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1604/2022

HOTĂRÂRE

22.09.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1604/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Câmpulung, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească provizoriu locuința minorei C. la reclamant, până la soluționarea acțiunii principale.

Reclamantul a precizat că pe rolul Judecătoriei Câmpulung se află înregistrată cererea prin care a solicitat modificarea măsurii dispuse prin sentința civilă definitivă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019 - hotărâre prin s-a luat act de renunțarea la judecată a cererii formulate de reclamantul A., s-a admis cererea sa reconvențională și s-a stabilit la mamă locuința minorei C.. Totodată, s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de către ambii părinți și reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 315,75 RON în favoarea minorei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la majoratul minorei.

II. Hotărârea Judecătoriei Câmpulung:

Prin sentința civilă nr. 547 din 7 aprilie 2022, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, în a cărei circumscripție a fost stabilit domiciliul minorei.

În motivare, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019, locuința minorei a fost stabilită prin hotărâre intrată în puterea lucrului judecat la domiciliul mamei în comuna Năsturelu, județul Teleorman.

Faptul că ulterior minora a fost deplasată la locuința tatălui nu poate semnifica schimbarea locuinței acesteia, câtă vreme nu a existat un acord al părinților și nici încuviințarea instanței în acest sens.

III. Hotărârea Judecătoriei Zimnicea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Zimnicea a pronunțat sentința civilă nr. 273 din 18 mai 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a arătat că noțiunea de "domiciliu sau reședință" a minorului din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. se interpretează în sensul de locuință efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din referatul de anchetă socială întocmit de reprezentanții Primăriei comunei Dragoslavele, reiese că minora C. era, la momentul sesizării instanței, în grija reclamantului în comuna Dragoslavele, județul Argeș.

De asemenea, instanța a reținut că la stabilirea competenței de soluționare a cauzei nu poate fi avută în vedere împrejurarea că prin sentința civilă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019 a fost stabilită locuința minorei C. la domiciliul mamei, din perspectiva art. 114 C. proc. civ. fiind relevantă locuința efectivă a persoanei ocrotite la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu conținutul și modalitatea de exercitare a drepturilor părintești ale mamei.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minoră și părinții săi, ceea ce determină incidența în speță a regulilor din materia autorității părintești.

Instanțele în conflict au reținut în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ. - normă specială ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

De asemenea, art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că:

"dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți."

Noțiunea de "domiciliu sau reședință" a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie. Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speță, prin sentința civilă definitivă nr. 615 din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. x/2019 a fost stabilită locuința minorei C. la domiciliul mamei - în comuna Năsturelu, județul Teleorman, iar minora a locuit la această adresă până în luna februarie 2022, moment în care a fost luată de către tată, locuind în fapt la domiciliul acestuia din comuna Dragoslavele, județul Argeș - aspect necontestat de către părți, ce reiese atât din cuprinsul actelor procedurale depuse la dosar (întâmpinare, note de ședință) și din declarațiile consemnate în cuprinsul hotărârilor de declinare a competenței, cât și din ancheta socială întocmită de Primăria comunei Dragoslavele, județul Argeș - aflată la dosarul Judecătoriei Câmpulung, din adeverința existentă la fila x din același dosar, precum și din ancheta psihosocială efectuată de Comisia pentru asistență socială a Primăriei comunei Năsturelu, județul Teleorman .

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reședinței unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuiește în mod efectiv.

Așadar, în privința noțiunii de domiciliu, din punct de vedere procesual, se reține că dispozițiile art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege locul unde o persoană stă în fapt, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din prevederile art. 153 și următoarele din C. proc. civ., fiind acela ca părțile aflate în litigiu să fie înștiințate de existența procesului, în respectarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

În cauză, din actele și lucrările dosarului reiese că, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, minora (persoana ocrotită) locuia efectiv la domiciliul tatălui său în comuna Dragoslavele, județul Argeș.

Prin urmare, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect stabilirea domiciliului minorei C. în favoarea instanței de tutelă în circumscripția căreia se afla domiciliul în fapt al persoanei ocrotite la data promovării acțiunii, respectiv în favoarea Judecătoriei Câmpulung.