ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2022

HOTĂRÂRE

31.03.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la 25 august 2021 sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: stabilirea domiciliului minorei C., născută la locuința reclamantului, exercitarea autorității părintești în comun asupra minorei, suplinirea acordului pârâtei în vederea obținerii pașaportului necesar deplasării în afara țării și înscrierii în anul școlar 2021-2022 și obligarea pârâtei la acordarea unei pensii de întreținere.

În drept, a invocat dispozițiile art. 496, art. 397, art. 529 C. civ.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat, în principal, anularea certificatelor de naștere ale minorei, rectificarea certificatului de naștere, stabilirea domiciliului minorei C. la domiciliul mamei și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă și obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere.

În drept, a invocat prevederile art. 496, 398, 529, 271 C. civ.

II. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Câmpulung:

Prin sentința civilă nr. 3082 din 24 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, prima instanță sesizată a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

A mai arătat că pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Raportat la înțelegerea părinților, prin care au convenit ca locuința minorei să fie stabilită la tată, care locuiește în Oradea împreună cu minora, Judecătoria Câmpulung a apreciat că este competentă Judecătoria Oradea, prin raportare la locuința de fapt avută de minoră la data introducerii acțiunii.

III. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Oradea:

Prin sentința civilă nr. 548 din 10 februarie 2022, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării conflictului de competență.

Învestită prin declinare, aplicând prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Oradea a apreciat că domiciliul minorei, din punct de vedere procedural, nu poate fi altul față de cel stabilit de comun acord de părinții copilului, iar faptul că în prezent minora se află la Oradea nu este de natură a atrage stabilirea competenței în favoarea acestei instanțe.

A mai reținut că modificarea în fapt a domiciliului minorei la Oradea, intervenită în anul 2021, care a avut loc fără acordul mamei pârâte, nu antrenează schimbarea locuinței copilului.

Prin urmare, Judecătoria Oradea a constatat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Câmpulung, în circumscripția căreia minora a locuit anterior înțelegerii părinților privind schimbarea locuinței la tată, în localitatea Godeni.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, instanțele în conflict au apreciat în mod concordant că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar potrivit art. 107 C. proc. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. stipulează că "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) C. civ.) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1) C. civ.).

Având în vedere dispozițiile art. 114 C. proc. civ. mai-sus citate, Înalta Curte constată că, pentru cererea reclamantului care are ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorei, este reglementată o competența în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., trebuie însă interpretată prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competență teritoriale derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Așadar, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, Înalta Curte va avea în vedere că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde locuiește efectiv, pentru ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului pendinte, dând astfel eficiență dreptului lor la apărare.

În speța de față, din ancheta socială efectuată de Primăria comunei Corbi, precum și din susținerile părților, rezultă că minora C., la data sesizării instanței (25 august 2021), locuia în Oradea, județul Bihor.

Având în vedere textele legale mai-sus citate, precum și împrejurarea că minora are domiciliul în fapt la tatăl său, în Oradea, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.