ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1371/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat să se dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești față de minorii B. și C., respectiv să se constate că pârâtul nu este tatăl biologic al minorei C. și să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica "tată" din actul de naștere al minorei.

Capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești față de cei doi minori a fost disjuns și s-a dispus formarea unui nou dosar.

2.1 Prin sentința civilă nr. 3796 din 5 aprilie 2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

În motivare, a reținut că acțiunea privind stabilirea filiației minorei C., a cărei reședință obișnuită se află în străinătate, în Marea Britanie, nu intră în competența niciuneia dintre instanțele prevăzute în art. 1097 și art. 1081 C. proc. civ., iar în ce îl privește pe pârât, nu se poate stabili reședința obișnuită a acestuia, întrucât lucrează sezonier în mai multe țări. În aceste împrejurări nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., s-a decis declinarea competenței către Judecătoria sectorului 1 București.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1411 din 15 februarie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a decide astfel, a reținut că prezenta cauză conține un element de extraneitate, dat de rezidența copilului, acesta aflându-se în străinătate, într-o țară nemembră a Uniunii Europene. Cum niciuna dintre convențiile internaționale și nici un alt tratat/convenție bilaterală nu reglementează problematica filiației, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile din C. proc. civ. referitoare la procesul internațional.

Instanțele române sunt competente să judece, potrivit art. 1081 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., stabilirea corectă a filiației (prin tăgăduirea paternității în cazul de față) presupunând intrinsec modificarea actelor de stare civilă și, pe de altă parte, modalitatea de exercitare a autorității părintești reprezentând, în sens larg, o măsură de ocrotire a minorului, realizată prin părinți.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale, analiza instanței a pornit de la prevederile art. 1066 alin. (1) C. proc. civ., care condiționează determinarea competenței internaționale de domiciliul/locuința pârâtului, în sens general, acest fapt prezentând relevanță și cu privire la determinarea competenței teritoriale în materia procesului internațional, aceasta raportându-se la domiciliul/reședința pârâtului.

Fiind stabilit că instanțele române sunt competente să judece în prezenta cauză, tribunalul a arătat că sunt aplicabile regulile prevăzute în materie de competență teritorială la Titlul al III-lea din C. proc. civ. (Competența instanțelor judecătorești), Capitolul II - Competența teritorială.

Prin raportare la obiectul dosarului, respectiv stabilirea filiației reale, a constatat incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar și cele ale art. 107 alin. (1) din același cod, competența teritorială de soluționare a cauzei fiind una alternativă, reclamantul având posibilitatea de a alege între propriul domiciliu și domiciliul sau reședința pârâtului.

În speță, reclamanta a ales competența de soluționare în funcție de domiciliul pârâtului, caz în care au operat prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Noțiunea de domiciliu a fost interpretată în sens larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a unei persoane, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv, numai în acest fel putând să se dea efect normei din C. civ., care prevede că domiciliul este reglementat "în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice" (art. 87 C. civ.).

În aplicarea acestei interpretări, instanța a ținut seama de locuința efectivă a pârâtului, care este la adresa rezultată din verificările DEPABD, pe raza județului Iași.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Litigiul dedus judecății are ca obiect o acțiune în tăgada paternității, formulată de reclamanta minoră C., reprezentată de mama sa A., în contradictoriu cu pârâtul D., solicitându-se și efectuarea modificărilor cuvenite în registrul de stare civilă în ce îl privește pe acesta din urmă.

Întrucât reclamanta locuiește pe teritoriul Marii Britanii împreună cu mama sa, aspect reținut de ambele instanțe aflate în conflict, Înalta Curte constată că prezenta cauză implică un element de extraneitate, iar dispozițiile ce o guvernează sunt cele cuprinse în C. proc. civ. referitoare la procesul internațional, câtă vreme chestiunea filiației nu a fost tranșată printr-o convenție internațională sau tratat/convenție bilaterală.

În ce privește reținerea competenței în favoarea instanțelor române, raportat la acțiunea de față ce presupune stabilirea corectă a filiației, prin tăgăduirea paternității tatălui, se va reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1081 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ.: "Instanțele judecătorești române sunt, de asemenea, competente să judece procesele referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse sub interdicție judecătorească, cetățean român cu domiciliul în străinătate; procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puțin una dintre părți este cetățean român.’’

Sub aspectul stabilirii competenței teritoriale în materia procesului internațional, instanța se va raporta la prevederile art. 1066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii ’’ reținând drept criteriu domiciliul sau reședința pârâtului.

Având în vedere că s-a determinat că pricina intră în competența instanțelor române, în continuare urmează a se da eficiență regulilor cuprinse în materie de competență teritorială la Titlul III din C. proc. civ. - Competența instanțelor judecătorești, Capitolul II - Competența teritorială.

Art. 107 din același cod instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în cererile privind stabilirea filiației, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul litigiului este tăgada paternității minorei C. și radierea pârâtului din actul de naștere al acesteia, cereri care se încadrează în categoria celor denumite generic în C. civ. "acțiuni privind filiația", reglementate de dispozițiile art. 421-449 C. civ.

În raport de temeiul juridic al acțiunii (art. 433 C. civ.), competența teritorială este alternativă, reclamanta având posibilitatea de a alege între propriul domiciliu și domiciliul sau reședința pârâtului.

În speță, aceasta a ales să se prevaleze de domiciliul pârâtului în considerarea prevederilor art. 107 C. proc. civ. Așa cum se desprinde din conținutul art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu se raportează la locuința unde se găsește în fapt persoana fizică și nu corespunde elementelor ce interesează evidența populației, prin raportarea la mențiunile din cartea de identitate, care au numai un caracter de evidență a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ. Aceasta, întrucât scopul dispozițiilor art. 87 C. civ. este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

În cauză, locuința efectivă a pârâtului în perioada 2009 - ianuarie 2022 este pe raza județului Iași, în comuna Tomești, aspect ce reiese din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date . În adresa emisă de Inspectoratul de Poliție al județului iași - Postul de Poliție Comunal Tomești se reține că pârâtul lipsește pe anumite perioade de timp de la domiciliu, fiind plecat cu serviciul în diverse localități din țară, însă această informare nu este de natură să atragă o altă concluzie în privința stabilirii domiciliului, câtă vreme deplasările au un caracter temporar, nefiind procurate la dosar dovezi în sensul schimbării domiciliului. În ce privește susținerea pârâtului că ar avea reședința în Cehia, nici acest aspect nu are influență asupra domiciliului în lipsa depunerii unor înscrisuri care să confirme situația învederată.

Față de obiectul cauzei și de textele de lege reținute, competența de soluționare a pricinii se va fixa în favoarea Judecătoriei Iași, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.