ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 septembrie 2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate că primul pârât nu este tatăl minorului D., tatăl acestuia fiind cel de-al doilea pârât.

În motivare, a arătat, în esență, că s-a căsătorit cu pârâtul B. la data de 20 iulie 2019 și s-au separat în luna august a aceluiași an; că în luna septembrie l-a cunoscut pe pârâtul C. și au plecat împreună în Marea Britanie, iar în luna decembrie a rămas însărcinată; că momentul nașterii minorului D. a fost anterior rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3641 din 17 septembrie 2020 a Judecătoriei Bacău, prin care a fost desfăcută căsătoria încheiată cu pârâtul B., astfel încât a operat prezumția de paternitate, deși în certificatul de naștere englezesc apare ca tată al copilului pârâtul C.; că prezumția de paternitate este o prezumție relativă ce poate fi răsturnată în situația în care se dovedește că este imposibil ca soțul să fie tatăl copilului, fiind permise și acceptate orice mijloace de probă în acest sens; că tatăl copilului este pârâtul C. și că, în prezent, locuiește împreună cu acesta și cu minorul D. în Marea Britanie.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 412, art. 414-415, art. 426 alin. (1) și art. 431 C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 242 din 17 ianuarie 2022, Judecătoria Bacău, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect "stabilire paternitate" privind pe reclamanta A. și pe pârâtul C..

De asemenea, prin sentința civilă nr. 242 din 17 ianuarie 2022, Judecătoria Bacău, a disjuns capătul de cerere având ca obiect "tăgadă paternitate" și a acordat termen pentru soluționarea acestuia la data de 21 martie 2022.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 1, art. 126 alin. (1) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Bacău a apreciat că, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect "stabilire de paternitate", cu a cărei soluționare a fost învestită, în condițiile în care nu privește drepturi de care părțile pot dispune, competența teritorială este reglementată prin norme de ordine publică.

Totodată, a reținut faptul că părțile domiciliază în comuna Brănești, județul Gorj, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cărbunești și că nu există niciun element (de fapt sau de drept) care să atragă competența teritorială a Judecătoriei Bacău în soluționarea acestui capăt de cerere.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Târgu-Cărbunești, prin sentința civilă nr. 795 din 20 iunie 2022¸ a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "stabilire de paternitate" în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1), art. 129 alin. (2) pct. 3 si art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 92 și art. 105 C. civ., având în vedere faptul că persoana a căror ocrotire se solicită, minorul D., locuia efectiv la data sesizării Judecătoriei Bacău, 06 septembrie 2021, în comuna Brănești, sat Pârâu, județul Gorj, împreună cu mama acestuia, conform anchetei sociale efectuate de Comuna Țânțăreni, județul Gorj și extrasului evidențelor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date aflat la dosar .

2.3. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 6567 din 02 noiembrie 2022¸ a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat judecarea cauzei având ca obiect "stabilire de paternitate" în favoarea Judecătoriei Bacău.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în vederea stabilirii instanței competente să judece prezenta cauză.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența dispozițiilor art. 418 C. civ. și ale art. 99 și art. 123 C. proc. civ., motivat de faptul că reclamanta a învestit Judecătoria Bacău cu acțiunea, având ca cerere principală tăgada paternității soțului mamei la data nașterii minorului și o cerere accesorie constând în stabilirea paternității privind filiația față tatăl biologic al minorului, motiv pentru care Judecătoria Bacău nu putea proceda la disjungerea capătului cu tăgada de paternitate și declinarea judecării cauzei către altă instanță, cu privire la capătul ce privește stabilirea paternității minorului față de tatăl biologic.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Reclamanta A. a sesizat Judecătoria Bacău cu o cerere prin care a solicitat, pe de o parte, să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorului D. și, pe de altă parte, să se constate că tatăl minorului D. este pârâtul C..

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie intrând cererile denumite generic în C. civ. "Acțiuni privind filiația" reglementate de dispozițiile art. 421-440 C. civ., acțiuni care tind la stabilirea filiației față de mamă ori față de tată, acestea fiind plasate în aceeași secțiune (1) denumită "Stabilirea filiației" a Capitolului II. Filiația.

Atunci când este vorba despre procese privitoare la persoane sau alte drepturi de care părțile nu pot să dispună, cum sunt cele vizate de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența alternativă este reglementată prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot dispune să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această instanță este exclusivă."

Așa fiind, întrucât în cauza de față competența teritorială este reglementată prin norme de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale urmează regimul stabilit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește noțiunea de domiciliu, potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ. și a celor ale art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertățile sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar reședința persoanei fizice este locul unde își are locuința secundară, conform art. 88 C. civ.

Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale și nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt (art. 89 C. civ.).

Dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu poate fi opusă altor persoane, cu excepția cazului în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune (art. 91 C. civ.).

Reclamanta, căreia îi revine sarcina indicării domiciliului pârâților prin cererea de chemare în judecată, trebuie să indice drept domiciliu locuința efectivă, indiferent dacă aceasta corespunde sau nu mențiunilor din cartea de identitate (implicit, evidența autorităților).

Or, în situația particulară a speței, ceea ce interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul de față este locuința în fapt a pârâtului C. la data promovării acțiunii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 septembrie 2021, reclamanta a indicat domiciliul pârâtului C., ca fiind cel din sat Țînțăreni, comuna Țînțăreni, str. x, jud. Gorj, astfel cum figura acesta în cartea de identitate a pârâtului și nu domiciliul efectiv al acestuia.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul C. a indicat expres că își are reședința în com. Brănești, jud. Gorj.

Același domiciliu efectiv rezultă și din raportul de anchetă socială realizat de Primăria Comunei Țînțăreni, în care se menționează că pârâtul C. "locuiește în comuna Brănești, jud. Gorj."

Chiar dacă noțiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt (în privința pârâtului C.), scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, oricare ar fi reperul în stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată în funcție de domiciliul pârâtului raportat la locuința statornică sau adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente: "1. Instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației".

Rezultă, așadar, că în cazul acțiunilor privitoare la stabilirea filiației minorului D. față de pârâtul C. (între care se cuprinde și acțiunea ce face obiectul prezentului proces), competența teritorială este alternativă, reclamanta putând alege între instanța de la domiciliul pârâtului și cea de la domiciliul reclamantei potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Dat fiind că pârâtul C. a domiciliat, în fapt, pe întreaga durată a procesului în com. Brănești, jud. Gorj, astfel cum rezultă din înscrisurile anterior menționate, instanța competentă cu soluționarea cererii era Judecătoria Târgu Jiu și nu Judecătoria Târgu Cărbunești, în a cărei circumscripție se afla adresa de domiciliu administrativ al pârâtului și nu reședința efectivă a acestuia.

Nu poate fi considerat ca valabil raționamentul Judecătoriei Târgu Cărbunești conform căruia în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc un caz de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

În ce privește categoria particulară a acțiunilor în stabilirea filiației, sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. C. proc. civ., dispoziții care stabilesc un caz de competență teritorială alternativă și care, fiind centrate pe determinarea unor elemente de stare civilă a persoanei, sunt excluse din sfera dreptului de a dispune al părților, neputând a fi considerate decât ca fiind de ordine publică.

Faptul că art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă nu înseamnă că aceasta este și de ordine privată; dimpotrivă, este vorba, în cazul încălcării lor, despre o necompetență de ordine publică, supusă unui regim de invocare privilegiat, respectiv cel oferit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., comparativ cu acela aferent necompetenței de ordine privată reglementat de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, nu poate fi reținut motivul invocat de Judecătoria Târgu Jiu în sentința civilă nr. 6567 din 02 noiembrie 2022, potrivit cu care cererea în stabilirea filiației minorului D. față de pârâtul C. are natura unei cereri accesorii în raport de cererea principală constând în tăgada paternității minorului D. față de pârâtul B..

Chiar dacă între cele două cereri există o legătură, decurgând din consecutivitatea ordinii soluționării acestora, care ar impune inclusiv suspendarea cererii de stabilire a filiației până la soluționarea cererii în tăgada paternității, totuși, între cererea în stabilirea paternității și cererea în tăgada paternității, nu există un raport de accesorialitate în sensul prevederilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește legalitatea soluției de disjungere a celor două capete de cerere, Înalta Curte reține că acest aspect poate face controlului doar prin intermediul căilor de atac, dat fiind faptul că acest aspect excede regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul efectiv al pârâtului C. se afla, la data sesizării Judecătoriei Bacău de către reclamantă, 6 septembrie 2021, în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu, acesta fiind, de fapt, domiciliul comun cu cel al reclamantei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Jiu este instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.