ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 601/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București sub nr. x/2021, la data de 03.06.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., având ca obiect tagadă paternitate, a solicitat instanței, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că reclamantul este tatăl minorei D., să constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei D., să dispună radierea numelui pârâtului B. de la rubrica "numele tatălui" din registru stării civile a Municipiului București și din certificatul de naștere al minorei, să dispună înscrierea numelui reclamantului la rubrica "numele tatălui" în registru stării civile a Municipiului București și din certificatul de naștere al minorei, să dispună radierea numelui de familie al minorei din registru stării civile a Municipiului București și din certificatul de naștere al minorei, întrucât la această rubrică figurează numele de familie al pârâtei, respectiv acela de E., să dispună înscrierea numelui A. la numele de familie al minorei din registru stării civile a Municipiului București și din certificatul de naștere al minorei și să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de către reclamant și de către mama acesteia.

În drept, a invocat dispozițiile art. 429, 432, 438 C. civ., art. 148-150, 192, 194, 195, 197 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 9662 din data de 28 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 116 C. proc. civ. și, deși legiuitorul a prevăzut expres competența teritorială alternativă în privința cererilor privitoare la stabilirea filiației, reclamantul este în drept sa sesizeze cu acțiunea în stabilirea filiației/fie instanța de la domiciliul său, fie instanța de la domiciliul pârâtului.

A constatat că, în prezent, reclamantul locuiește împreună cu pârâta în fapt în Brașov, iar pârâtul în București și, în consecință, având în vedere și scopul pentru care legiuitorul a instituit competența alternativă în favoarea reclamantului, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 418/2021 din 27 ianuarie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

A reținut în cauză aplicabilitatea art. 129 pct. 3 C. proc. civ., conform căruia necompetența este de ordine privată și nu poate fi invocată din oficiu. A apreciat instanța că Judecătoria Sectorului 3 București a devenit competentă să soluționeze prezenta cauză prin investirea sa în mod legal de către reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea prin care reclamantul a solicitat instanței, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că acesta este tatăl minorei, că pârâtul nu este tatăl minorei, să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica "numele tatălui" din registrul stării civile și din certificatul de naștere al minorei, să se dispună înscrierea numelui reclamantului la rubrica "numele tatălui" în registrul stării civile și din certificatul de naștere al minorei, să se dispună radierea numelui de familie al minorei și înscrierea numelui său din registrul stării civile a Municipiului București și din certificatul de naștere al minorei și să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de către reclamant și de către mama acesteia.

Prima instanță sesizată a apreciat că în materia stabilirii filiației, competența teritorială este exclusivă și, observând dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și împrejurarea că reclamantul locuiește împreună cu pârâta în Brașov, iar pârâtul în București, a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Aceasta din urmă, apreciind că în materia de față competența este alternativă, de ordine privată, iar excepția necompetenței nu putea fi invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe sesizate.

Se observă astfel că, pentru a hotărî că Judecătoria Sectorului 3 București trebuie considerată competentă să soluționeze acțiunea, Judecătoria Brașov a avut în vedere, ca unic și exclusiv argument, împrejurarea că întrucât competența instituită prin dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este una alternativă, acest fapt trimite la concluzia că, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența ar fi de ordine privată și că, din acest motiv, excepția de necompetență teritorială rezultată din încălcarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu ar putea fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.

Astfel fiind, a conchis Judecătoria Brașov că Judecătoria Sectorului 3 București nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, impunându-se constatarea că declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Brașov s-a făcut cu încălcarea legii.

Văzând aceste statuări și raționamentul juridic de care a uzat Judecătoria Brașov, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că ele sunt eronate, vădind o greșită înțelegere a naturii juridice a normelor de competență stabilite prin dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente:

"1. Instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației".

Rezultă, așadar, că în cazul acțiunilor privitoare la stabilirea filiației (între care se cuprinde și acțiunea ce face obiectul prezentului proces), competența teritorială este alternativă, reclamantul putând alege între instanța de la domiciliul pârâtului și cea de la domiciliul reclamantului. Instituirea prin lege a unei competențe teritoriale alternative și, deci, a unui drept de a alege în beneficiul reclamantului nu este însă de natură a trimite, prin ea însăși, la concluzia că într-o asemenea situație normele de competență teritorială sunt de ordine privată și că, prin consecință, invocarea excepției de necompetență rezultate din încălcarea lor ar urma regimul stabilit prin prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că excepția ar putea fi invocată doar de către pârât, iar nu și de către instanță din oficiu.

Are în vedere Înalta Curte că pentru a se determina natura normelor de competență teritorială, respectiv dacă acestea sunt de ordine publică sau, dimpotrivă, de ordine privată, este necesar a se recurge la reperul oferit de dispozițiile cuprinse în alin. (1) al art. 126 C. proc. civ.:

"Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Astfel fiind, concluzia de tras este aceea că, pornind de la regula cu valoare de principiu potrivit căreia părților le este permis să deroge numai de la normele de ordine privată (purtătoare ale intereselor părților), iar nu și de la cele de ordine publică (căci acestea pun în discuție și protejează un interes prin excelență public, deci supraindividual), pentru a se stabili dacă anumite norme de competență teritorială sunt de ordine publică ori privată, este necesar a se vedea dacă procesele respective privesc bunuri ori alte drepturi de care părțile pot dispune sau, din contră, dacă privesc alte categorii de drepturi sau situații juridice, în legătură cu care dreptul de a dispune de ele nu le este recunoscut părților.

În ce privește categoria particulară a acțiunilor în stabilirea filiației, evocată de prevederile art. 113 alin. (1) pct. C. proc. civ., este vădit că acestea, centrate fiind pe determinarea unor elemente de stare civilă a persoanei, sunt excluse din sfera dreptului de a dispune al părților, astfel că, într-o necesară și limpede consecință, normele de competență teritorială nu ar putea fi considerate decât ca fiind de ordine publică, iar nu privată.

În logica acestor statuări, faptul că art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă nu înseamnă că aceasta este și de ordine privată; dimpotrivă, este vorba, în cazul încălcării lor, despre o necompetență de ordine publică, supusă unui regim de invocare privilegiat (cel oferit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.), comparativ cu acela atașat necompetenței de ordine privată (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

În considerarea celor de mai sus, se impune constatarea că în mod greșit Judecătoria Brașov a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 București nu putea invoca din oficiu necompetența sa teritorială și că, pentru acest unic motiv, se impune retrimiterea dosarului, prin declinarea competenței, la această din urmă instanță.

Se va stabili, deci, în favoarea Judecătoriei Brașov competența de soluționare a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2022.