ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2022

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, la data de 17 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., în nume personal și în calitate de reprezentantă legală a minorului D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că acesta este tatăl minorului D., că pârâtul B. nu este tatăl minorului, să dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica "numele tatălui" din registrul stării civile a municipiului Suceava și din certificatul de naștere al minorului, să dispună înscrierea numelui reclamantului, respectiv acela de Milea, da rubrica "numele tatălui", să dispună radierea numelui de familie al minorului din registrul de stare civilă, întrucât figurează ca fiind Sîrghie, numele pârâtului, înscrierea numelui Milea la numele de familie al minorului și exercitarea autorității părintești, în comun, de către ambii părinți.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 429 alin. (1), art. 432 și art. 438 C. civ., art. 148-151, art. 192, art. 195 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3904 din 04 mai 2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prezenta cauză are ca obiect tăgada paternității, nefiind o pricină privitoare la bunuri, competența teritorială este una exclusivă, desprinsă din prevederile art. 107 C. proc. civ., în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului.

Cum pârâții B. și C. au domiciliul în municipiul Suceava, astfel cum rezultă din susținerile reclamantului, precum și din cartea de identitate a pârâtei, însă aceasta locuiește în fapt în Belgia, dat fiind faptul că art. 112 C. proc. civ. permite stabilirea competenței față de oricare dintre pârâți, având în vedere că pârâtul B. are domiciliul și locuiește în fapt în municipiul Suceava, instanța a stabilit competența teritorială în funcție de locuința acestuia.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2991 din 05 septembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat din oficiu judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea filiației, a reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții derogatorii de la norma generală stipulată în art. 107 din același act normativ, ce instituite o competență teritorială alternativă, în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanța de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, reclamantul a putut opta între mai multe instanțe deopotrivă competente - instanța de la domiciliul pârâtei sau instanța de la domiciliul său, alegând, conform art. 116 C. proc. civ., să introducă acțiunea la Judecătoria Sectorului 1 București.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul A. a sesizat Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, cu o cerere prin care a solicitat a se constata că este tatăl minorului D., urmând a se dispune radierea numelui pârâtului B. de la rubrica "numele tatălui" din registrul stării civile a municipiului Suceava și din certificatul de naștere al minorului, înscrierea numelui reclamantului, respectiv acela de Milea la rubrica "numele tatălui", precum și exercitarea autorității părintești în comun a ambilor părinți.

Referitor la natura de ordine privată ori publică a normelor care reglementează competența în cazul acțiunilor privitoare la filiație, prin prisma căreia trebuie stabilit regimul excepției necompetenței teritoriale, Înalta Curte notează că pe baza interpretării normelor legale incidente trebuie reținut caracterul de ordine publică a dispozițiilor privitoare la competență în categoria acestor acțiuni.

Astfel, este de observat că dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. califică drept necompetență de ordine publică ipoteza încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, alin. (3) al art. 129 C. proc. civ., stabilind că în toate celelalte cazuri, competența este de ordine privată.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie intrând cererile denumite generic în C. civ. "Acțiuni privind filiația" reglementate de dispozițiile art. 421-440 C. civ., acțiuni care tind la stabilirea filiației față de mamă ori față de tată, acestea fiind plasate în aceeași secțiune (1) denumită "Stabilirea filiației" a Capitolului II. Filiația.

Atunci când este vorba despre procese privitoare la persoane sau alte drepturi de care părțile nu pot să dispună, cum sunt cele vizate de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența alternativă este reglementată prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot dispune să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această instanță este exclusivă."

Așa fiind, întrucât în cauza de față competența teritorială este reglementată prin norme de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale urmează regimul stabilit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, ceea ce s-a și întâmplat.

Este de observat că cererile date de lege în competența instanței de tutelă și de familie, altele decât cele la care face referire art. 114 alin. (1) C. proc. civ., urmează, din punct de vedere al competenței teritoriale, în principiu, fie regula de drept comun înscrisă în art. 107 C. proc. civ. - instanța de la domiciliul pârâtului, dar cu precizarea că în aceste situații competența teritorială este exclusivă, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune, însă această regulă este valabilă, sub condiția ca legiuitorul să nu fi edictat norme speciale, derogatorii, care să instituie un regim juridic diferit din perspectiva competenței în domeniul acțiunilor specifice dreptului familiei, fie norma de competență de la art. 113 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la stabilirea filiației.

În atare situație, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, devin incidente și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente - instanța de la domiciliul pârâților sau instanța de la domiciliul său, reclamantul alegând să introducă acțiunea la Judecătoria Sectorului 1 București a stabilit în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, adică Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2022.