ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2342/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 24 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au formulat acțiune în stabilirea paternității minorei C., în contradictoriu cu pârâtul D., solicitând a se constata că minora, născută la 5 februarie 2021 în Spania, îl are ca tată biologic pe reclamantul B.. Reclamanții au solicitat, de asemenea, emiterea documentelor de stare civilă ale minorei, în sensul celor atestate de înscrisurile de la dosar, respectiv emiterea certificatului de naștere cu mențiunea că reclamantul B. este tatăl biologic al copilului. Ulterior, au precizat obiectul dedus judecății, respectiv tăgadă paternitate și stabilire paternitete.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 414 și următ. C. civ.

La termenul de judecată din 31 mai 2022, Judecătoria Iași a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, reținând conținutul raportului de anchetă socială și susținerile părților.

Prin sentința civilă nr. 6246 din 9 iunie 2022, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iași a reținut că, potrivit referatului de anchetă socială întocmit în cauză, reclamanții, cetățeni români, domiciliază în Anglia, reclamanta aflându-se în România temporar, până la finalizarea procesului.

Instanța a constatat că reclamantul B. și pârâtul D. locuiesc în prezent în Anglia, însă în perioada august 2020 - noiembrie 2021, reclamantul a locuit în Spania, alături de reclamantă. A reținut că aceasta are loc de muncă în Marea Britanie, fiind de profesie tehnician ecolog, iar în prezent se află în concediu de creștere a copilului, încasând de la statul englez indemnizația aferentă.

Judecătoria Iași a reținut că, la momentul formulării cererii, domiciliul tuturor părților era în afara României, în prezent doar reclamanta aflându-se cu minora în țară, temporar, pe durata procesului.

În acest context, a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să judece cauza, fiind aplicabile dispozițiile art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. referitoare la procesul civil internațional (cuprinse în Cartea a VII-a), precum și cele ale art. 1072 alin. (2) din acest act normativ, întrucât niciuna dintre părți nu are domiciliul în fapt în România și nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza.

Prin sentința civilă nr. 7934 din 3 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în acord cu hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași, că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. referitoare la procesul civil internațional (Cartea a VII-a), întrucât litigiul are un element de extraneitate, constând în domiciliul pârâtului care se află în Marea Britanie.

Instanța a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile Convenției privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, având în vedere prevederile art. 4 lit. a) din convenție și obiectul litigiului.

Reținând dispozițiile art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a constatat că reclamanta A. locuiește împreună cu minora C. în municipiul Iași, Bd. x, jud. Iași.

A mai constatat că reclamanții au precizat că la această adresă locuiau reclamanta și minora la data introducerii cererii de chemare în judecată și că aici locuiesc și în prezent, fiind în imposibilitate de prezentare în fața Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta fiind cu minora în Iași, iar reclamantul aflându-se la muncă în Anglia.

În raport de domiciliul legal și faptic al reclamantei și al minorei, instanța a apreciat că reclamanții au uzat de posibilitatea conferită de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul alegerii instanței competente să judece cauza în acord cu dispozițiile art. 116 din acest act normativ.

Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanța competentă să judece cauza poate fi identificată, potrivit dispozițiilor de drept comun.

De asemenea, a observat că textul de lege care stabilește competența de soluționare a cauzelor în procedura stabilirii filiației, art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.) se referă la noțiunea de "domiciliu", care este definită de art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

A reținut și prevederile art. 89 alin. (2) C. civ. privind stabilirea și schimbarea domiciliului, precum și pe cele ale art. 91 alin. (1) și (2) din același act normativ, apreciind că reședința reprezintă un element de identificare al unei persoane, alături de nume și codul numeric personal, persoana fiind liberă să își aleagă domiciliul sau reședința.

Astfel, instanța a considerat că, în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei trebuie să se aibă în vedere regula generală în materie de domiciliu/reședință, respectiv că reclamanții și minora au domiciliul pe care l-au ales în mod liber și care este înscris în buletinul de identitate al reclamanților, pe raza Judecătoriei Iași.

Judecătoria Sectorului 1 București a arătat că trebuie să se aibă în vedere și imposibilitatea de prezentare a părților în fața instanței, aspect ce conduce la o administrare anevoioasă a probatoriului, eventual a expertizei judiciare în specialitatea genetică, în măsura în care se va impune în raport de obiectul dosarului. Și, chiar dacă este reglementată instituția comisiei rogatorii, a apreciat că administrarea probelor prin intermediul acestei proceduri constituie o excepție de la regula privind administrarea probelor direct de instanța învestită cu soluționarea cauzei și poate conduce la depășirea duratei rezonabile pentru soluționarea cauzei.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Iași competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei deduse judecății constă în acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul D., prin care s-a solicitat stabilirea paternității minorei C. față de reclamant și emiterea certificatului de naștere cu această mențiune.

În raport de situația de fapt expusă și de finalitatea urmărită prin promovarea acțiunii, Înalta Curte constată că scopul procesual al reclamanților constă în răsturnarea prezumției de paternitate a pârâtului, prevăzute de art. 414 C. civ., și stabilirea filiației minorei C. față de tatăl său biologic, reclamantul B..

Întrucât pârâtul D. este cetățean albanez, având domiciliul în Marea Britanie, țară în care locuiește și reclamantul B. în virtutea raporturilor sale de muncă, se constată că prezenta cauză implică un element de extraneitate, fiind incidente dispozițiile legale din C. proc. civ. referitoare la procesul internațional, de vreme ce chestiunea filiației nu a fost tranșată printr-o convenție internațională sau tratat/convenție bilaterală.

Referitor la competența instanțelor române în soluționarea cauzei, în raport de obiectul acesteia, sunt aplicabile dispozițiile art. 1081 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ., potrivit cărora "Instanțele judecătorești române sunt, de asemenea, competente să judece procesele referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse sub interdicție judecătorească, cetățean român cu domiciliul în străinătate; procese între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puțin una dintre părți este cetățean român."

Reiese astfel, că acțiunea pendinte face parte din categoria cererilor privind filiația, reglementate de dispozițiile art. 421-449 C. civ.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului. În această categorie sunt incluse cererile denumite generic în C. civ. "acțiuni privind filiația", reglementate de dispozițiile art. 414-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă/stabilire paternitate.

Înalta Curte constată că, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cât și art. 114 din același act normativ se referă la cereri date în competența instanței de tutelă și de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiației, inclusiv cele privitoare la tăgada paternității, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.

Înalta Curte reține că, potrivit mențiunilor inserate în cartea de identitate a reclamantei, anexată cererii de chemare în judecată, aceasta domiciliază în jud. Iași.

Din concluziile referatului întocmit de Direcția de Asistență Socială - Serviciul Autoritate Tutelară Protecția Minorilor și Familiei a Municipiului Iași, din dispoziția Judecătoriei Iași (încheierea din 3 mai 2022), reiese că reclamanta locuiește împreună cu minora C. la domiciliul său legal din municipiul Iași, aflându-se temporar în România, până la finalizarea litigiului pendinte.

Prin precizările depuse la solicitarea Judecătoriei Sectorului 1 București urmare rezoluției din 24 iunie 2022, reclamanta a arătat că domiciliază efectiv, de la data introducerii acțiunii civile pendinte, în municipiul Iași, Bd. x nr. 9 jud. Iași, unde se află și minora. De asemenea, a susținut că, la aceeași adresă domiciliază legal și reclamantul B., aspect ce este confirmat de mențiunile cuprinse în cartea de identitate a acestuia, anexată, în copie, precizărilor.

În ceea ce îl privește pe pârâtul D., reclamanta a afirmat că domiciliul acestuia este în Anglia, în această țară aflându-se în prezent și reclamantul B., în desfășurarea raporturilor sale de muncă.

Având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ci cele ale art. 113 alin. (1) pct. 1 din acest act normativ, prin care a fost instituită o competență teritorială alternativă în cazul acțiunii în tăgada paternității, în sensul că, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., poate fi învestită și instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în cererile privind stabilirea filiației, fiind aplicabil alternativ cu art. 107 din același cod, în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente din punct de vedere teritorial.

În speță, reclamanții au ales să învestească Judecătoria Iași cu soluționarea acțiunii, în considerarea domiciliului reclamantei A. lor din municipiul Iași, Bd. x nr. 9 jud. Iași.

Astfel, sunt relevante prevederile art. 87 C. civ., conform cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", precum și cele ale art. 91 din același act normativ, care stipulează că dovada reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.