ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1440/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 iulie 2023 pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la locuința sa și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere în favoarea minorei.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 și următ. C. proc. civ., și pe cele ale art. 403 și art. 499 C. civ.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 613 din 25 iulie 2023, Judecătoria Horezu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Horezu a constatat că, prin sentința civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021, locuința minorei C. a fost stabilită la domiciliul reclamantei, iar tatăl a fost obligat să plătească, în beneficiul acesteia, o pensie de întreținere în cuantum lunar de 380 RON, începând cu data pronunțării hotărârii, până la majorat sau până la adoptarea unor noi dispoziții de către instanță.

Judecătoria Horezu a reținut că, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.

A apreciat că, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunea, se aplică dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Reținând că locuința minorei este în comuna Șelimbăr, jud. Sibiu, a considerat că Judecătoria Sibiu este competentă să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 3173 din 8 august 2023, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu a reținut dispozițiile art. 920 C. proc. civ., precum și faptul că, între părți, se derulează dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Horezu, având ca obiect divorț, aflat în faza apelului pe rolul Tribunalului Vâlcea.

Instanța a făcut referire la practica judiciară în materie, arătând că, în mod constant s-a statuat că, în procedura divorțului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care, în mod obișnuit sunt în competența de soluționare a instanței de tutelă, potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) și art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 din același act normativ, care, ca normă specială, se aplică prioritar. Art. 920 C. proc. civ. este incident în modalitatea reglementată de legiuitor numai dacă se interpretează în sensul referirii la competența materială sau teritorială.

Judecătoria Sibiu a notat interpretarea similară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, în sensul că art. 919 și art. 920 C. proc. civ. cuprind și norme privind cererile accesorii și incidentale, introduse pe calea ordonanței președințiale, în scopul stabilirii locuinței copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii și a folosirii locuinței familiei, iar aceste prevederi au caracter special, art. 114 C. proc. civ. urmând a fi aplicat cu prioritate în ceea ce privește competența instanței de tutelă (deciziile nr. 1916/2021, 1378/2017, 19/2016).

Instanța a apreciat că interpretarea potrivit căreia art. 920 C. proc. civ. este aplicabil doar cât timp litigiul nu a fost soluționat în primă instanță, urmând ca, în cazul declarării apelului, ordonanța președințială să fie soluționată în acord cu regulile de drept comun, este nesusținută de normele ce reglementează ordonanța președințială.

Enunțând prevederile art. 998 C. proc. civ., Judecătoria Sibiu a arătat că acestea stabilesc expres că, dintre instanțele competente să se pronunțe asupra fondului dreptului, respectiv cele care judecă în primă instanță și în apel, numai cele care sunt competente să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului pot judeca cererile de ordonanță președințială.

Această modalitate de interpretare – de aplicare a normei, iar nu de neaplicare - a fost apreciată că oferă, în mod previzibil, aceeași soluție cu privire la competență, atât în cazul în care procesul de divorț se află în fața primei instanțe, cât și în faza apelului, iar caracterul executoriu provizoriu al hotărârii nu influențează competența, în absența unei dispoziții exprese în sens contrar.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Horezu îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin cererea întemeiată în drept de dispozițiile art. 996 și următ. C. proc. civ., și pe cele ale art. 403, art. 499 C. civ., introdusă pe rolul Judecătoriei Horezu, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la locuința sa și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creștere și educare ale minorei.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, din căsătoria cu pârâtul, încheiată la 1 noiembrie 2012, a rezultat minora C.. Părțile s-au despărțit în fapt în urmă cu doi ani, iar la data formulării cererii de ordonanță președințială era în curs de soluționare apelul declarat de pârât în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Horezu, având ca obiect divorț.

Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. x/2021 (despre care reclamanta a făcut mențiune în cererea de ordonanță președințială), s-a dispus, pe lângă desfacerea căsătoriei părților, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei și exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei C., stabilirea domiciliului acesteia la locuința reclamantei.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 850 din 11 octombrie 2022 a Judecătoriei Horezu a fost respins prin decizia nr. 655/A din 7 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea – secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Această normă legală determină instanța competentă să judece cererile de ordonanță președințială și cuprinde reguli speciale de procedură, care se completează cu cele de drept comun.

Competența de soluționare a ordonanței președințiale se stabilește prin raportare la dispozițiile corespunzătoare fondului dreptului, norma specială de competență, în cazul acestei proceduri - art. 998 C. proc. civ. - fiind adoptată în scopul unei mai bune administrări a justiției.

În prezenta cauză, instanța care a soluționat fondul dreptului (acțiunea de divorț și cererile accesorii acesteia) a fost Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022 (hotărâre rămasă definitivă ca urmare a pronunțării deciziei nr. 655/A din 7 septembrie 2023 de către Tribunalul Vâlcea – secția I civilă).

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, o altă cerere de ordonanță președințială (având ca obiect stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la pârâtul B.), a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1007/A din 2 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 1007A din 2 noiembrie 2021 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Înalta Curte constată că, în sensul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Horezu este și instanța de tutelă, respectiv instanța de la domiciliul persoanei ocrotite (minora C.), în competența căreia legiuitorul a atribuit soluționarea cauzelor care au ca obiect instituirea măsurilor de protecție specială.

Astfel cum s-a arătat, prin sentința civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022, Judecătoria Horezu a stabilit domiciliul minorei la reclamantă, iar din referatul de anchetă socială întocmit la 21 iulie 2023 de către Compartimentul Asistență Socială din cadrul Primăriei Comunei Șelimbăr reiese că aceasta domiciliază în orașul Horezu, potrivit datelor menționate în cartea de identitate seria x nr. x eliberată de SPCLEP Horezu la 12 iunie 2019, valabilă până la 10 iunie 2029.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate"; (2) "În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane."

Din cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit de Compartimentul Asistență Socială din cadrul Primăriei Comunei Șelimbăr la locuința reclamantei, rezultă că minora C. a absolvit clasa I la Liceul "D." din localitatea Horezu.

Or, conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Noțiunea de "locuință a minorului" desemnează, în sens restrâns, domiciliul părintelui cu care locuiește, potrivit art. 496 alin. (1) C. civ.

Raportând situația de fapt dedusă judecății la aspectele relevate de înscrisurile cauzei și de normele legale evocate, reiese că domiciliul minorei este la reclamantă, în orașul Horezu, unde a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă, aceasta fiind locuința ei stabilă, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic"), în această localitate frecventând și cursurile de învățământ și dezvoltând relații cu familia extinsă.

Pentru considerentele expuse, dând eficiență dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Horezu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.