ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1880/2024

HOTĂRÂRE

18.09.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1880/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea având ca obiect ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 18.04.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca instanța să dispună, vremelnic și executoriu, fără somație și fără trecerea vreunui termen, fără citarea părților, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Brașov:

- în principal, stabilirea domiciliului minorei C., la reclamant, respectiv în mun. Brașov, jud. Brașov, cu obligarea corelativă a pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei;

- în subsidiar obligarea pârâtei să revină la domiciliul din Brașov, jud. Brașov, pentru ca reclamantul să poată avea legături personale cu minora C..

- cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 4516 din 08.05.2024, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din coroborarea prevederilor art. 998 C. proc. civ., art. 400, art. 106, art. 261, art. 107 C. civ. reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinței unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie. Aceasta se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ.

Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 3242/2023 pronunțată în procedura ordonanței președințiale, Judecătoria Brașov a dispus provizoriu stabilirea locuinței minorei C., la mamă până la soluționarea cererii de divorț înregistrate pe rolul Judecătoriei Brașov sub dosar nr. x/2022.

Totodată, a constatat că anterior înregistrării cererii de chemare în judecată (introdusă la 18.04.2024), locuința minorei a fost schimbată, aflându-se în București, ca urmare a schimbării locului de muncă al pârâtei, iar instanța de tutelă se determină în funcție de domiciliul de fapt al copilului.

A arătat instanța că nu prezintă relevanță instanța unde a fost introdusă acțiunea de fond, având în vedere că cererea de emitere a ordonanței președințiale este o cerere distinctă, cu caracter de sine stătător, iar nu o cerere accesorie care să țină de un alt litigiu, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ.. În acest sens, se observă că ordonanța președințială presupune o procedură distinctă, iar condițiile de analizat pentru emiterea ei sunt separate de cererea de drept comun.

Prevederile art. 998 C. proc. civ. nu stabilesc instanța competentă raportat la litigiul de drept comun introdus în mod concret, ci se referă la prevederile legale care determină competența de soluționare a litigiului de drept comun, reguli pe care le împrumută. Concluzia este determinată și de faptul că este admisibilă pronunțarea unei ordonanțe președințiale în lipsa unei cereri adresate pe calea dreptului comun, aspect ce rezultă din interpretarea art. 997 alin. (4) C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința nr. 5789 din data de 27.05.2024, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că norma reglementată de art. 920 C. proc. civ. este o normă specială față de prevederile art. 114 din același cod, iar obiectul cererii de ordonanță președințială ce formează prezentul dosar, respectiv stabilirea domiciliului minorului, este o cerere a cărei soluționare poate fi solicitată de către oricare dintre soți în temeiul art. 920 C. proc. civ.

Părțile sunt în proces de divorț, dosarul nr. x/2022 aflându-se în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei Brașov, iar instanța învestită cu soluționarea acțiunii de divorț este competentă să soluționeze și cererile formulate pe cale de ordonanță președințială prin care se solicită luarea unor măsuri provizorii privitoare la situația minorului, printre care și stabilirea locuinței.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, în raport cu prevederile art. 998 și art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Brașov a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este cea în a cărei circumscripție locuiește efectiv persoana ocrotită, respectiv minora C. (București, Sector 3).

Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 3 București, învestită prin declinare cu soluționarea cererii de ordonanță președințială, a apreciat că, potrivit art. 920 raportat la art. 915 C. proc. civ., astfel de cereri se soluționează de instanța competentă să soluționeze fondul dreptului, respectiv cererea de divorț, în cazul de față, cerere care se află înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov.

Din actele și lucrările dosarului reiese că părțile au dedus judecății Judecătoriei Brașov cererea înregistrată sub nr. x/2022 privind desfacerea căsătoriei, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorei, pensie de întreținere și program de vizită, iar dosarul se află în curs de soluționare.

Prin sentința civilă nr. 3242/6.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Brașov a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. privind emiterea unei ordonanțe președințiale și a dispus măsuri provizorii, până la soluționarea cererii înregistrate sub nr. x/2022, sens în care a stabilit locuința minorei C. la mamă și un program de vizitare în favoarea tatălui.

La 17 aprilie 2024, reclamantul A. a formulat cererea de emitere a ordonanței președințiale ce formează obiectul prezentei pricini, prin care a solicitat, în principal, stabilirea domiciliului minorei C. la tată, cu obligarea corelativă a pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2022, iar în subsidiar, obligarea pârâtei să revină la domiciliul din Brașov pentru ca tatăl să poată avea legături personale cu fiica părților.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), situație în care competența se stabilește în funcție de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Din coroborarea prevederilor art. 998 cu art. 915 alin. (1) C. proc. civ., evocate anterior, rezultă că instanța care poate dispune respectivele măsuri vremelnice, în timpul procesului, este instanța pe rolul căreia se află acțiunea de divorț, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra cererii cu caracter vremelnic, întrucât este instanța care se pronunță și asupra unei cereri accesorii divorțului referitoare la domiciliul minorei.

Ca atare, cererile accesorii deduse judecății odată cu cererea de divorț reprezintă fondul dreptului solicitat a fi tranșat pe cale de ordonanță președințială, astfel încât stabilirea instanței competente se va face prin raportare la instanța învestită deopotrivă cu cererea de divorț și cu pretenția accesorie referitoare la domiciliul minorei.

Prin urmare, dând eficiență acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport cu norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, rezultă că, atât timp cât fondul, constând în măsurile referitoare la stabilirea domiciliului fiicei părților, se află deja pendinte, ca cerere accesorie divorțului, pe rolul Judecătoriei Brașov, revine acesteia și competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială având ca obiect luarea, în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, a măsurilor privitoare la minoră, precum cea referitoare la stabilirea domiciliului acesteia, la plata unei pensii de întreținere sau de încuviințare a legăturii personale a tatălui cu minora, ca instanță învestită și cu soluționarea fondului acestor măsuri.

În consecință, dată fiind aplicarea prioritară a dispozițiilor art. 998 raportate la art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.