ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 812/2025

HOTĂRÂRE

26.03.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 812/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția civilă în 01.10.2024, sub nr. x/281/2024, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtă B (C), ca, pe cale de ordonanță președințială, instanța să stabilească provizoriu locuința minorului D, născut în (...), la domiciliul reclamantului, până la rămânerea definitivă a cauzei nr. y/281/2024, aflată pe rolul Judecătoriei Ploiești.

În drept, au fost invocate prevederile art. 996 - art. 998 C. proc. civ. și cele ale art. 400 și art. 402 din Legea nr. 123/2024.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, în raport cu domiciliul minorului, pe care l-a indicat ca fiind situat pe raza sectorului 2 al municipiului București, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 10991/20.11.2024, Judecătoria Ploiești - Secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

A reținut instanța că, în ceea ce privește competența teritorială în soluționarea ordonanțelor președințiale, aceasta se stabilește potrivit regulilor generale înscrise în art. 107-121 C. proc. civ., ca urmare a completării procedurii speciale, acolo unde aceasta nu dispune, cu dispozițiile dreptului comun, dat fiind că prevederile art. 998 C. proc. civ. statuează doar asupra competenței materiale în soluționarea unor astfel de cereri.

Drept urmare, a reținut că o cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorului, precum cea din litigiul pendinte, chiar formulată pe calea ordonanței președințiale, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, care se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ.

A mai reținut instanța și că, prin referatul de anchetă socială nr. 172965/19.11.2024, s-a arătat că minorul se află în grija mamei, pârâta B, locuind în prezent la domiciliul acesteia din București, str. (...), sector 2, fiind elev în clasa a II-a în cadrul Școlii Gimnaziale nr. (...) București, motiv pentru care a apreciat Judecătoria Sectorului 2 București ca fiind competentă teritorial să soluționeze cauza de față.

Prin sentința nr. 932/2025 din 03.02.2025, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția comună a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, pe rolul Judecătoriei Ploiesti, se află înregistrat dosarul nr. y/281/2024, având ca obiect stabilire domiciliu minor, cauză în care, la termenul din 14.01.2025, s-a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Ploiesti, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. a) raportat la art. 114 C. proc. civ.

De asemenea, a reținut ca fiind incidente cauzei dispozițiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora: „cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului”, neexistand nicio distincție între competența materială și cea teritorială.

Pentru aceste considerente, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Ploiești.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de faptul că, deși ambele instanțe au reținut aplicabilitatea cazului de competență teritorială exclusivă reglementat de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Ploiești s-a raportat la noțiunea de „domiciliu al persoanei ocrotite”, stabilită de aceste norme procedurale (subsecvent reținerii aspectului că prevederile art. 998 C. proc. civ. statuează doar asupra competenței materiale în soluționarea unor cereri formulate pe calea procedurii ordonanței președințiale, nu și a competenței teritoriale, în cazul căreia a apreciat ca fiind incidente regulile generale înscrise în art. 107 - 121 C. proc. civ.), în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a înțeles să confere prevalență dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., sens în care s-a raportat la existența pe rolul Judecătoriei Ploiești a dosarului nr. y/281/2024, ca litigiu de fond dedus judecății de către reclamantul din prezenta cauză (având ca obiect stabilirea domiciliului minorului), în cadrul căruia Judecătoria Ploiești și-a reținut, la termenul de judecată din 14.01.2025, competența de soluționare a cauzei.

În speță, prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, în 01 octombrie 2024, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtă B, ca pe cale de ordonanță președințială, instanța să stabilească provizoriu locuința minorului D la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a acțiunii de drept comun, ce face obiectul dosarului nr. y/281/2024, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.

Efectuând verificări în programul de evidență informatizată a instanțelor judecătorești, ECRIS, se constată că reclamantul din litigiul pendinte a înțeles să sesizeze Judecătoria Ploiești, anterior demarării prezentului demers judiciar, în 30 septembrie 2024, cu o acțiune prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (3) C. civ., stabilirea locuinței minorului D la domiciliul său, din orașul Băicoi, str. (...), județul Prahova.

Prin încheierea de ședință pronunțată la 14 ianuarie 2025 din dosarul nr. y/281/2024, Judecătoria Ploiești, verificându-și competența, în conformitate cu prevederile art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze respectiva pricină.

Ca atare, față de cele anterior arătate, se constată că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei vizând fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, Judecătoria Ploiești s-a apreciat a fi competentă, inclusiv teritorial.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Prin urmare, determinarea instanței competente să soluționeze cererea de ordonanță președințială se face prin identificarea instanței competente să judece fondul dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanță președințală.

Astfel, dând eficiență acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport de norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, se reține că, din moment ce Judecătoria Ploiești, ca instanță învestită deja cu soluționarea acțiunii de stabilire a domiciliului minorului, ce poartă între aceleași părți litigante, a stabilit că îi revine competența de a se pronunța asupra fondului dreptului, acesteia îi revine, în egală măsură, competența de a se pronunța și asupra măsurilor provizorii solicitate a fi dispuse în cadrul litigiului pendinte, ce își au corespondentul în obiectul judecății din dosarul nr. y/281/2024 al Judecătoriei Ploiești.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.