ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2865/2024

HOTĂRÂRE

11.12.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2865/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balș sub nr. x/2024, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta B., cererea prin care a solicitat, pe calea ordonanței președențiale, modificarea măsurii privind locuinta minorei C., la domiciliul său, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 2072 din data de 22.08.2024, Judecătoria Balș a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Buhuși.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 998 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că locuința minorei a fost stabilită de către părți la domiciliul mamei din Buhuși, str. x, jud. Bacău, conform convenției încheiate în formă autentică, iar pe durata vacanței minora se află în vizită la tată, în considerarea exercitării dreptului de a avea legături personale cu copiii săi minori. Acest aspect este confirmat inclusiv de faptul că minora este înscrisă la o unitate de învățământ din județul Bacău, unde figurează cu domiciliul și unde locuiește împreună cu sora sa și mama acestora.

A arătat instanța că simpla găzduirea a minorei de către tată pe durata vacanței, cu un anumit scop și pentru o durată determinată, în considerarea exercitării dreptului de a avea legături personale cu aceasta, conform convenției amintite, nu este de natură a fi asimilată cu noțiunea de domiciliu al minorei.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința nr. 664 din 15 octombrie 2024, Judecătoria Buhuși a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reclamantul A., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balș, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 998 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., precum și faptul că, pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes locuința pe care persoana ocrotită o avea în fapt la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, instanța a reținut că pârâta, prezentă la termenul de judecată din data de 08.10.2024, a confirmat faptul că minora se află la domiciliul tatălui, fiind înscrisă la școală provizoriu.

Prin urmare, instanța a constatat că atât la data sesizării primei instanțe, cât și la data învestirii Judecătoriei Buhuși cu soluționarea cererii de chemare în judecată, locuința în fapt a minorei se afla la tatăl reclamant, în orașul Balș, str. x, jud. Olt.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 400 C. civ., "(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. (2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior."

În enumerarea din art. 106 C. civ. a măsurilor de ocrotire se arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.

Conform art. 261 C. civ. intitulat "Îndatorirea părinților", plasat în Cartea a II-a, "Despre familie", părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori, iar, potrivit art. 265 din același act normativ, "Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".

Prevederile art. 107 alin. (1) C. civ. stabilesc că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă".

Coroborând aceste dispoziții legale, reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinței unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

Aceasta se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritoriala își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 998 și art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii deduse judecății.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege".

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Reclamantul a învestit Judecătoria Balș cu soluționarea prezentei cauze în considerarea faptului că minora C. locuia, la data introducerii cererii de chemare în judecată (5.08.2024), împreună cu tatăl său la domiciliul din orașul Balș, str. x A, jud. Olt, începând cu luna iunie 2024, aspect consemnat în Ancheta nr. 25998/9.08.2024 și în Ancheta socială nr. 1574/14.08.2024 .

Chiar dacă această împrejurare a fost confirmată de către reclamant în fața Judecătoriei Balș, susținere consemnată în încheierea din 21 august 2024 ("minora a locuit cu mama sa până în luna iunie când a venit în vacanță la tatăl său"), precum și de pârâtă, astfel cum s-a reținut în Ancheta nr. 25998/9.08.2024 și cum s-a consemnat în încheierea din 8 octombrie 2024 a Judecătoriei Buhuși, Înalta Curte nu poate face abstracție de faptul că domiciliul minorei a fost stabilit de către părți prin Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr. x/7.08.2020 . Aceasta pentru că ceea ce contează în determinarea domiciliului persoanei ocrotite, în speță a minorei C., este domiciliul său legal, adică acela stabilit prin hotărâre judecătorească ori agreat de părți prin convenție, atunci când acesta există.

Astfel, prin convenția autentificată, în mod explicit și fără echivoc, părțile și-au manifestat voința ca, după divorț, locuința minorei să fie la mama acesteia, B., la adresa din orașul Buhuși, jud. Bacău, învoială care produce efecte juridice în planul competenței teritoriale a instanței de judecată câtă vreme nu a intervenit o nouă înțelegere a părților sau o modificare a măsurii de ocrotire printr-o hotărâre judecătorească, în conformitate cu prevederile art. 403 C. civ.

În consecință, în speță, nu interesează adresa la care minora locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care anterior domiciliul acesteia a fost stabilit în acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorțului, în consonanță cu art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinți implică și stabilirea locuinței minorului.

În egală măsură, în determinarea competenței, nu pot fi avute în vedere aspectele învederate de pârâtă la termenul din 8 octombrie 2024 în fața Judecătoriei Buhuși privind înscrierea provizorie a minorei la o școală din Buhuși, precum și posibilitatea părților de a se înțelege amiabil. Aceasta întrucât, la stabilirea competenței, prezintă relevanță situația de fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată (5.08.2024), când minora se afla în vancanță la tatăl său, astfel că nu locuia, în fapt, cu caracter de continuitate, în orașul Balș. Acordul minorei de a locui cu tatăl său, precum și eventualul acord al mamei (care, în cursul procesului pendinte a oscilat între lipsa acordul –prin întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantului-, respectiv manifestarea acordului- astfel cum s-a consemnat în încheierea din 8.10.2024 a Judecătoriei Buhuși-) dar și înscrierea minorei la o altă școală, reprezintă aspecte de fapt ce privesc fondul cererii de emitere a ordonanței președințiale.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși.