ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 127/2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, Secția civilă, sub nr. x/180/2024, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B și C, emiterea unui ordin de protecție și dispunerea următoarelor măsuri: limitarea dreptului de folosință al pârâților, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâții să nu vină în contact cu victima; obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe determinate față de victimă; obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe determinate față de copiii victimei sau alte rude ale acesteia; obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; interdicția pentru pârâți de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic.

2.1. Prin sentința civilă nr. 10038 din data de 26 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/180/2024, Judecătoria Bacău, Secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, reținând că domiciliul reclamantei, la data introducerii cererii de chemare în judecată, este la mama acesteia, în (..), județul Suceava.

Astfel, a arătat că, prin sentința civilă nr. 403 din data de 19 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr. x/237/2018, rămasă definitivă în data de 2 iulie 2018, instanța a dispus stabilirea locuinței minorei A la mama B.

Totodată, a constatat că pârâta B are domiciliul în (..), județul Suceava, așa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D.

Ca atare, având în vedere faptul că instanța a stabilit locuința minorei A, la mama B, iar aceasta din urmă locuiește în (..), județul Suceava, a apreciat că locuința minorei se situează la aceeași adresă, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Gura Humorului.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 1884 din data de 6 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/180/2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Gura Humorului și Judecătoria Bacău, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Gura Humorului, în esență, în aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, s-a raportat la domiciliul de fapt al reclamantei, constatând că aceasta locuiește efectiv în (..), județul Bacău, unde a fost luată în evidența Compartimentului pentru servicii de prevenire și suport comunitar (C.S.P.S.C.) al D.G.A.S.P.C. Bacău.

În plus, a reținut că, din cuprinsul aceluiași document, reiese că victima a părăsit domiciliul stabilit la mama sa, tocmai ca urmare a abuzului (fizic, emoțional, exploatare prin muncă) repetat din partea mamei sale și a soțului acesteia, intimații agresori din prezenta cauză împotriva cărora petenta solicită emiterea unui ordin de protecție

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Bacău, Secția civilă și Judecătoria Gura Humorului și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul reclamantei

Astfel, ambele judecătorii au stabilit instanța competentă a soluționa pricina făcând aplicarea art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, însă, Judecătoria Bacău, Secția civilă a dat eficiență domiciliului reclamantei, astfel cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, în timp ce Judecătoria Gura Humorului s-a raportat la locuința efectivă a acesteia.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost anterior arătat, Înalta Curte reține că norma de competență incidentă în cauză este reprezentată de dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, conform cărora: ,,Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima.”

Noțiunea de „domiciliu” este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.”

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate, rezultă că noțiunea de „domiciliu” vizează, în sens procesual, locuința unde se află în fapt persoana fizică, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura și respecta dreptul la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Astfel, noțiunea de „domiciliu” trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a persoanei fizice, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va ține seama de locuința efectivă a reclamantei, victima în favoarea căreia s-a solicitat instituirea unui ordin de protecție, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile ce se impun a fi dispuse în cauză.

Sub acest aspect, se observă că, în cuprinsul cererii privind emiterea ordinului de protecție, reclamanta a declarat că locuiește în (..), județul Bacău (fila 12 verso din dosarul Judecătoriei Bacău), împrejurare confirmată și de cele menționate în adresa nr. 139200 din data de 15 noiembrie 2024 a Consiliului Județean Bacău, Direcția Geneală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău (filele 39 și 40 din dosarul Judecătoriei Bacău), în care se arată că, în urma vizitei la adresa declarată de tânără în municipiul Bacău, aceasta a arătat că a părăsit domiciliul din județul Suceava din cauza abuzurilor la care a fost supusă de mama sa și de către tatăl vitreg și că nu mai dorește să se întoarcă în mediul familial.

În aceleași sens sunt și informațiile transmise către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava, prin adresa nr. 134229 din data de 4 noiembrie 2024, emisă de Consiliul Județean Bacău, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău.

Astfel, prin această adresă, s-a menționat că reclamanta a intrat în evidența Compartimentului pentru servicii de prevenire și suport comunitar, echipa acestui compartiment deplasându-se, la data de 1 noiembrie 2024, la domiciliul actual al minorei, arătându-se că acesta locuiește într-un apartament închiriat mobilat și utilat corespunzător în municipiul Bacău și este angajată la o pizzerie în aceeași localitate.

În acest context, Înalta Curte reține că, la data sesizării instanței de judecată (20 noiembrie 2024), reclamanta locuia în municipiul Bacău, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătorie Bacău.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, Secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.