ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 334/2019

HOTĂRÂRE

21.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 334/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub Dosar nr. x/2019 din data de 03.01.2019, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul A., în sensul: obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de locuința victimei județul Botoșani și interzicerii pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic - județul Botoșani.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței instanței, raportat la dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut următoarele.

La data de 30.12.2018 ora 19:00, B. din cadrul IPJ Brașov, secția x Poliție, a emis Ordinul de protecție provizoriu, prin care s-au luat măsuri de protecție față de victima C., domiciliată în județul Botoșani, în contradictoriu cu agresorul A. - fiul acesteia, cu domiciliul în Brașov, județul Brașov.

Ordinul provizoriu a fost confirmat de către procurorul de pe lângă Judecătoria Brașov sub nr. x din 30.12.2018.

A doua zi, la 31.12.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a sesizat Judecătoria Brașov cu cererea de emitere a ordinului de protecție.

Prin Sentința civilă 16 din 04.01.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare Judecătoriei Darabani, raportat la domiciliul victimei - comuna Coțuțca, județul Botoșani și la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 217/2003.

La data de 22.01.2019 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Darabani Dosarul nr. x/2019 având ca obiect emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul A. și pentru protecția victimei C.

Judecătoria Darabani prin Sentința civilă nr. 8 din 06 februarie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Darabani, ridicată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect ordin de protecție, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în contradictoriu cu victima C. și pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Brașov.

A constatat născut conflictul negativ de competență între Judecătoria Darabani și Judecătoria Brașov și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Este adevărat că potrivit art. 25, în temeiul căruia Judecătoria Brașov a stabilit competența de soluționare a cauzei, dispune că cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, însă instanța constată că prezenta cauză nu are drept obiect emiterea unui ordin de protecție la cererea victimei, ci constituie o sesizare cu privire al confirmarea ordinului de protecție provizoriu, luat de organul de poliție și confirmat de procuror, procedură reglementată de art. 227 și urm., astfel încât aceste norme cu caracter special, derogatoriu trebuie avute în vedere inclusiv în ce privește competența de emitere a ordinului de protecție la sesizarea parchetului.

Astfel, potrivit art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 174 din 13 iulie 2018, imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 25 alin. (3) lit. a) și art. 26.

În consecință, instanța a constatat că, în mod corect procurorul a sesizat Judecătoria Brașov cu cererea de emitere a ordinului de protecție, instanță în raza căreia a fost emis ordinul provizoriu, art. 25 din lege nefiind aplicabil în situația din speță.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompentenței teritoriale absolute a Judecătoriei Darabani, ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect ordin de protecție, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în contradictoriu cu victima C. și pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Brașov.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Brașov și Judecătoria Darabani, urmând a fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție - instanța superioară comună celor două, pentru emiterea regulatorului de competență, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Brașov și Judecătoria Darabani, s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competența în soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 129 alin. (1) și (2) pct. 3, C. proc. civ. "necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: [...] în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul A., în sensul: obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de locuința victimei județul Botoșani și interzicerii pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic - județul Botoșani.

La data de 30.12.2018 s-a emis Ordinul de protecție provizoriu, prin care s-au luat măsuri de protecție față de victima C., domiciliată în județul Botoșani, în contradictoriu cu agresorul A. - fiul acesteia, cu domiciliul în Brașov, județul Brașov.

Ordinul provizoriu a fost confirmat de către procurorul de pe lângă Judecătoria Brașov sub nr. x din 30.12.2018.

La 31.12.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a sesizat Judecătoria Brașov cu cererea de emitere a ordinului de protecție.

Potrivit art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 174 din 13 iulie 2018, imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 25 alin. (3) lit. a) și art. 26.

Raportat la obiectul cererii cu care a fost investită prima instanță și având în vedere dispozițiile art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, Înalta Curte constată că în cauza de față sunt aplicabile aceste dispoziții cu caracter special în ceea ce privește competența de emitere a ordinului de protecție la sesizarea parchetului.

În mod corect Judecătoria Darabani a reținut că față de obiectul cauzei procedura aplicabilă este cea reglementată de art. 227 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 și nu are ca obiect emiterea unui ordin de protecție.

Față de dispozițiile legale mai sus arătate și având în vedere că în mod corect procurorul a sesizat Judecătoria Brașov cu cererea de emitere a ordinului de protecție, Înalta Curte constată că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Brașov și în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,