ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 798/2017

HOTĂRÂRE

16.05.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 798/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 798/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 10 martie 2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună: obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de reclamantă, față de părinții reclamantei, față de domiciliul reclamantei și al părinților acesteia din municipiul Brașov, față de reședința reclamantei din București, față de unitatea de învățământ unde reclamanta este studentă,

interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și părinții acesteia.

Prin sentința civilă nr. 2282 din 14 martie 2017, Judecătoria Brașov

a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

S-a arătat că, potrivit art. 25 din Legea nr. 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima.

În consecință, norma juridică ce reglementează competența teritorială în materia ordinului de protecție este o normă imperativă, părțile neputând deroga, nici chiar cu încuviințarea instanței, de la aplicarea acesteia. Prin urmare, textul de lege menționat anterior instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, legiuitorul urmărind să stabilească competența instanței în funcție de locuința unde locuiește efectiv victima.

Potrivit susținerilor și precizărilor reclamantei s-a constatat că aceasta își are domiciliul în acte la locuința părinților din Brașov, însă locuiește efectiv în București, la adresa indicată în cerere ca fiind reședința sa din București, motiv pentru care instanța a apreciat că Judecătoria Brașov nu este competentă teritorial să judece prezenta cerere, ci Judecătoria sectorului 4 București, unde reclamanta își are reședința și unde locuiește efectiv.

Prin sentința civilă nr. 3744 din 21 martie 2017, Judecătoria sectorului 4 București

a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 4 București și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut că reclamanta are domiciliul în Brașov și reședința în municipiul București, sectorul 4 în care locuiește pe perioada participării la cursurile universitare.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice este acolo unde acesta declară că își are locuința principală, iar potrivit art. 88 C. civ., reședința este în locul unde aceasta are locuința secundară.

Conform art. 89 alin. (1), (2) și (3) C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.

Prin urmare, schimbarea domiciliului se face numai cu intenția persoanei fizice și cu îndeplinirea unor formalități pentru opozabilitate și pentru a face dovada în acest sens.

Instanța a constatat că reclamanta nu a avut intenția de a-și schimba domiciliul înscris în cartea de identitate, ea însăși declarând că se află în municipiul București doar pentru perioada cursurilor universitare. De altfel, din înscrisurile depuse Ia dosar reiese că aceasta mergea frecvent în Brașov, inclusiv în perioada sărbătorilor.

Pe cale de consecință, în baza art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., având în vedere dispozițiile și art. 116 C. proc. civ., întrucât reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Brașov ca instanța competentă de la domiciliul său, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima.

Din interpretarea literală a dispozițiilor anterior menționate reiese că, în materia emiterii ordinelor de protecție, legiuitorul a reglementat o competență teritorială alternativă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința victima (reclamantul).

Noțiunea de domiciliu este definită de art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, potrivit căruia domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală.

Și în accepțiunea noului cod de procedura civila sensul noțiunii de domiciliu este acela de locuință statornică a unei persoane, care poate coincide sau nu cu adresa înscrisă în actul de identitate al acelei persoane.

Reședința este definită de dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005 care prevăd că reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta are domiciliul în municipiul Brașov și reședința în București.

Cum domiciliul reclamantei este situat în municipiul Brașov, aparține Judecătoriei Brașov competența de soluționare a cauzei.

La stabilirea competenței s-au avut în vedere și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai

multe instanțe deopotrivă competente - Judecătoria Brașov fiind instanța sesizată în cauză de către reclamantă.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.