ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2017

HOTĂRÂRE

28.03.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 16.03.2016, sub nr. dosar x/2016, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorele C. și D. să fie exercitată în exclusivitate de către sine, stabilirea locuinței minorelor la mama, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor și suplinirea consimțământului pârâtului pentru înscrierea la școală a minorei C., cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea în drept.

Prin sentința civilă nr. 9459/06.09.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții care fac referire, în vederea determinării instanței competente teritorial, la noțiunea de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite.

Potrivit susținerilor reclamantei, a mai reținut instanța, părțile împreună cu cele doua fetițe minore ale părților au locuit la adresa din Municipiul Brașov, B-dul x nr. 30, județul Brașov până la finalul lunii decembrie 2015, când reclamanta și minorele au fost nevoite să părăsească locuința comună din cauza comportamentului abuziv al reclamantului, fiind găzduite mai întâi într-un centru de protecție a victimelor violenței în familie din Municipiul Brașov, iar apoi într-un centru similar din Municipiul București.

Astfel, instanța a constatat că domiciliul minorelor se află, conform art. 92 C. civ., în Municipiul Brașov, Bd Saturn nr. 30, jud. Brașov, reținând, totodată, că împrejurarea găzduirii minorelor și a reclamantei, pentru o perioadă limitată de timp, provizoriu, într-un centru de ajutor al victimelor violenței în familie situat în sectorul 4 București, nu poate fi de natură să atragă competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București, având în vedere că un asemenea centru nu se încadrează nici în noțiunea de domiciliu, nici în cea de reședință, astfel cum acestea sunt definite de art. 87, respectiv art. 88 C. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 9 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de art. 106 alin. (1) C. civ., art. 107 din același cod, de Titlul IV C. civ., instanței de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)] și stabilirea domiciliului minorilor (art. 497 alin. (5).

Totodată, a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ. pe capetele 1, 2 și 3 de cerere, care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, prin domiciliul persoanei ocrotite înțelegându-se locuința unde aceasta locuiește efectiv la data introducerii cererii.

Constatându-se că, la data introducerii cererii, minorele locuiau efectiv cu mama acestora în București, fiind adăpostite în cadrul Centrului de recuperare a victimelor violenței în familie, aspect confirmat de adeverința emisă de E., instanța a apreciat că este competentă să soluționeze aceste capete de cerere Judecătoria Sectorului 4 București, în a cărei circumscripție teritorială locuiesc minorele (persoana ocrotită), iar în ceea ce privește capătul de cerere de stabilire a pensiei de întreținere, s-a reținut că, fiind un capăt accesoriu, față de prevederile art. 123 C. proc. civ., se judecă de instanța competentă pentru cererile principale.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorele C. și D. să fie exercitată în exclusivitate de către sine, stabilirea locuinței minorelor la mama, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor și suplinirea consimțământului pârâtului pentru înscrierea la școală a minorei C., cu cheltuieli de judecată.

Se constată că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minorele locuiau cu mama lor în București, în cadrul F. de recuperare a victimelor violenței în familie,cu sediul în București sector 4, de unde în luna martie 2016 s-au mutat cu chirie într-un imobil situat tot pe raza teritorială a sectorului 4, potrivit contractului de închiriere atașat la dosar.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Având în vedere obiectul principal al cererii de chemare în judecată referitor la modalitatea de exercitare a autorității părintești, această dispoziție are caracter de normă specială în raport cu prevederile art. 107 C. proc. civ. fiind incidentă în cauză.

Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, așa cum prevăd dispozițiile art. 106 alin. (1) din C. civ., iar art. 107 din același cod stabilește că "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă".

Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, după cum prevăd dispozițiile Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Așadar, față de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generată reprezentată de art. 107 din același cod.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.