ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1079/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 20 aprilie 2021, sub nr. x/2021, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea intimatei-victime A. și împotriva intimatului-agresor B..

2.1. Prin sentința civilă nr. 3593 din data de 23 aprilie 2021, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, în esență, a reținut că, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, iar, conform art. 40 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 217/2003, cererea poate fi introdusă în numele victimei și de procuror.

A constatat că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că intimata-victimă A. are domiciliul în localitatea Voluntari, județul Ilfov și, de asemenea, că aceasta a declarat verbal organului de poliție ce a instrumentat emiterea ordinului provizoriu că are adresa de domiciliu în oraș Voluntari, județul Ilfov, dar este venită pentru câteva zile la concubin și că dorește emiterea unui ordin de protecție care să îi interzică fostului soț să se mai aproprie de ea, întrucât acesta este o persoană violentă.

Totodată, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2) C. civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a constatat că victima figurează cu domiciliul activ în orașul Voluntari, județul Ilfov, începând cu data de 2 octombrie 2012, nefiind înscrise niciun fel de mențiuni cu privire la reședința acesteia în Brașov.

Prin urmare, a constatat că la data sesizării instanței (20 aprilie 2021) intimata-victimă A. nu are nici domiciliul și nici reședința în circumscripția Judecătoriei Brașov, ci în localitatea Voluntari, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Buftea.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 7562 din data de 5 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Astfel, a reținut că, în cauză, ordinul de protecție provizoriu emis de către secția nr. 1 Poliție Brașov a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov împreună cu Formularul de evaluare a riscului, pe exemplarul original al acestuia fiind aplicată rezoluția cu caracter administrativ prin care a fost confirmată necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse prin ordinul de protecție provizoriu.

Relativ la competența de soluționare a prezentei cauze, a constatat că potrivit art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41 din același act normativ.

Ca atare, reținând că, în speță, ordinul de protecție provizoriu a fost emis în Brașov, de către un agent din cadrul secției nr. 1 Poliție Brașov, în aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, a constatat că instanța competentă teritorial a soluționa prezenta cauză este Judecătoria Brașov.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Brașov și Judecătoria Buftea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cauza.

Astfel, Judecătoria Brașov a dat eficiență dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, constatând că este competentă să soluționeze pricina instanța de pe raza teritorială în care își are domiciliul intimata-victimă, în timp ce Judecătoria Buftea a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (6) din aceeași lege, apreciind că este competentă instanța în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

În raport de obiectul cererii și de titularul acesteia, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.

Totodată, art. 40 din același act normativ prevede că:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de: a) procuror; b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei".

Ca atare, procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată instanței direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără a exista emis anterior un ordin de protecție provizoriu.

Pentru această ultimă ipoteză, procedura este prevăzută de către art. 36 din același act normativ, care la alin. (1) prevede că "Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii".

Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia", iar, în conformitate cu alin. (6) al aceluiași text legal, "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41".

În speță, prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea intimatei-victime A. și împotriva intimatului-agresor B., atașat cererii fiind depus ordinul de protecție provizoriu din data de 19 aprilie 2021, emis de către un agent din cadrul secției nr. 1 Poliție Brașov .

Ca atare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecție provizoriu în favoarea intimatei-victime A. și împotriva intimatului-agresor B., în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecție sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, în conformitate cu care competentă a se pronunța asupra cererii de emitere a ordinului de protecție este instanța în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

Or, în speță, ordinul de protecție provizoriu a fost emis de către un agent din cadrul secției nr. 1 Poliție Brașov, în municipiul Brașov.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, în a cărei circumscripție teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.