ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 210/2026

Ședința publică din data de 5 februarie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la 12 decembrie 2025, sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a solicitat emiterea unui ordin de protecție față de agresorul A., în vederea protejării victimei B..

Prin sentința civilă nr. 1661 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Caransebeș a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința victimei.

Apreciind că norma de competență instituită prin aceste prevederi legale este de ordine publică și constatând că victima domiciliază în jud. Sibiu, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sibiu, a apreciat că această din urmă instanță este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze cererea de emitere a ordinului de protecție.

Prin sentința civilă nr. 6795 din 29 decembrie 2025, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Judecătoriei Caransebeș, competența de soluționare a cererii privind emiterea unui ordin de protecție față de agresorul A. în vederea protejării victimei B.. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. A atras atenția părților că, potrivit art. 34 alin. (7) din Legea nr. 217/2003, durata inițială pentru care a fost dispusă emiterea ordinului de protecție provizoriu nr. x/11.12.2025 se prelungește, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, respectiv până la soluționarea dosarului nr. x/2025

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu a reținut că, la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei nu sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, respectiv nu este competentă să soluționeze pricina instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul victima, fiind aplicabile prevederile art. 34 alin. (6) din aceeași lege, competentă din punct de vedere teritorial fiind instanța în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

Judecătoria Sibiu a remarcat că prin Legea nr. 217/2003 a fost reglementat ordinul de protecție provizoriu emis de polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au constatat că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc, precum și ordinul de protecție prevăzut de art. 38 și următ., acesta din urmă fiind emis direct de instanță, la cererea persoanei a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertatea este pusă în pericol.

În ceea ce privește procedura reglementată de art. 40 din Legea nr. 217/2003 (care a stat la baza soluției de declinare a primei instanțe învestite), a reținut că are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție a fost adresată instanței de victimă sau în numele acesteia, de către persoanele abilitate de lege, în lipsa unui ordin de protecție provizoriu emis anterior.

Pentru această din urmă ipoteză, a apreciat că sunt relevante dispozițiile art. 34 alin. (1), (4) și 6 din Legea nr. 217/2003, care sunt incidente în cauză, având în vedere că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea victimei B., iar în susținerea cererii a anexat ordinul de protecție provizoriu nr. x/11 decembrie 2025, confirmat de un procuror din cadrul aceleiași unități de Parchet.

În raport de această împrejurare, Judecătoria Sibiu a apreciat că Judecătoriei Caransebeș îi revine competența de soluționare a cauzei.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Caransebeș îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a solicitat emiterea unui ordin de protecție față de agresorul A., în vederea protejării victimei B., pentru o faptă săvârșită pe raza teritorială a comunei C., jud. Caraș-Severin.

Anexat cererii, petentul a depus ordinul de protecție provizoriu nr. x/11 decembrie 2025, emis de un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Caraș-Severin, ca urmare a intervenției efectuate la sesizarea numitei B., în vederea protejării acesteia de faptele agresorului A..

Înalta Curte constată că, prin dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, Capitolul IV (Ordinul de protecție provizoriu), Secțiunea 1 (Competență și condiții de fond pentru emitere), a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecție provizoriu, de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică", prin ordinul de protecție provizoriu dispunându-se "pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat (...)", conform art. 31 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, "Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii." (alin. (4) "Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia." (alin. (6) "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41 (alin. (7) "În situația înaintării ordinului de protecție provizoriu potrivit prevederilor alin. (6), durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește, de drept, până la soluționarea în primă instanță a cererii pentru emiterea ordinului de protecție. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia."

Totodată, la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecție, în situația punerii în pericol a vieții, integrității fizice sau psihice a unei persoane de către un membru de familie, cererea fiind de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima și putând introdusă personal de aceasta sau prin reprezentant legal ori de către alte persoane abilitate de lege (procuror, reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei, potrivit alin. (3) lit. a), b) și c) ale aceluiași articol), conform art. 40 alin. (1) din același act normativ.

Procedura instituită prin art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată în mod direct instanței de către victimă, personal, prin reprezentant sau prin intermediul altor persoane abilitate de lege în acest sens, fără ca, anterior formulării cererii, să fi fost emis un ordin de protecție provizoriu, potrivit art. 34 din lege.

Înalta Curte constată că, pentru aceste situații distinct reglementate, legiuitorul a instituit norme de competență teritorială diferite, stabilirea instanței competente depinzând de particularitatea emiterii anterioare a unui ordin de protecție provizoriu.

În cauza de față, pentru protejarea victimei B., la 11 decembrie 2025, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Caraș-Severin a emis un ordin de protecție provizoriu, care a fost confirmat de procurorul competent.

Conform prerogativei acordate prin reglementarea de la art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a învestit Judecătoria Caransebeș cu soluționarea cererii privind emiterea ordinului de protecție în favoarea victimei.

În aceste condiții, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, competența de soluționare a cererii privind emiterea ordinului de protecție revenind Judecătoriei Caransebeș, care este instanța în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.