ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2332/2025

HOTĂRÂRE

10.12.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2332/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 12.11.2025 sub nr. x/2025 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamantul A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului B..

Prin sentința civilă nr. 17485 din 12.11.2025, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a proceda astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, potrivit căruia instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este judecătoria de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. Astfel, competența în cauză este de ordine publică în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., neputând fi atrasă de locul în care s-a săvârșit actul de violență care a dus la formularea cererii de emitere a ordinului de protecție.

Totodată, instanța a reținut că potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul este domiciliat în mun. București, astfel că Judecătoria Sectorului 6 este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze această cerere.

Prin sentința civilă nr. 7132 din 13 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 6 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2004, art. 91 alin. (1) și alin. (2) C. civ. și art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, iar din mențiunile existente în DEPAB și în cartea de identitate a reclamantului, reiese că acesta are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Focșani, neavând vreo reședință declarată.

Prin sentința civilă nr. 11086 din 17 noiembrie 2025, Judecătoria Focșani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2004, articol care, în interpretarea jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se referă la o situație de fapt, ce vizează locuința efectivă a victimei la momentul formulării cererii de protecție, fără a fi necesară existența vreunei mențiuni speciale în cuprinsul cărții de identitate, atâta timp cât această locuință are caracter de stabilitate - împrejurare ce este dovedită în cauză prin aceea că reclamantul își desfășoară activitatea lucrativă în municipiul București.

În consecință, a apreciat instanța că în cauză nu se poate face abstracție de situația locativă efectivă a reclamantului, care se află pe raza Judecătoriei Sectorului 6 București, astfel că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A. de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului B..

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța competentă în soluționarea pricinii respectiv, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că instanța competentă este cea de la domiciliul reclamantului astfel cum este înscris în cartea de identitate și în evidențele DEPABD, iar Judecătoria Focșani a reținut că instanța competentă este cea la care reclamantul locuiește efectiv.

Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul victima, conflictul negativ de competență fiind însă determinat de stabilirea diferită a domiciliului reclamantului A. de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție "Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violență din partea unei alte persoane poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri (...)".

Totodată, art. 14 din același act normativ prevede:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție poate fi introdusă de victimă personal sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal al acesteia. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de: a) procuror; b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor infracțiunilor."

Ca atare, procedura reglementă de art. 14 din Legea nr. 26/2024 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată instanței direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens.

Art. 14 din Legea nr. 26/2024 este o normă atributivă de competență teritorială absolută de ordine publică, prin alin. (1) al acestui text de lege fiind instituit un caz de competență teritorială exclusivă.

Cum cererile pentru emiterea ordinului de protecție nu privesc bunuri sau drepturi de care părțile pot dispune, rezultă că, în această materie, părțile nu pot face o alegere de competență, neputând înlătura competența stabilită de art. 14 din Legea nr. 26/2024, fiind, așadar, în prezența unei competențe de ordine publică.

Așa cum s-a arătat supra, cererile având ca obiect emiterea unui ordin de protecție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința victima.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice și este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, este și art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală").

În sens procesual, noțiunea de "domiciliu" vizează locuința pe care o persoană și-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăiește, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și următoarele C. proc. civ., acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiului respectării dreptului la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Astfel, în contextul analizei, se reține că mențiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidență a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuința sa statornică și principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul.

În cauza pendinte, se observă că, din procesul-verbal de notă telefonică întocmit de către Judecătoria Sectorului 4 București, rezultă că reclamantul a precizat expres că nu locuiește în raza Judecătoriei Sectorului 4 București (instanța învestită inițial), ci că locuiește efectiv la adresa anonimizată, care este situată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.

În acest context, Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Sectorului 6 București, în a cărei rază teritorială reclamantul locuiește în fapt.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.