ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2025

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la 21.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea acestora să îi restituie suma de 10.000 euro, respectiv 49.690 RON, și să se constată intervenită rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/13.09.2023.

La 04 decembrie 2023, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, și pe cale reconvențională, să se constate că a intervenit rezilierea de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare, conform alin. (4) din cap. VI și să fie obligați pârâții să remită cele trei rânduri de chei ale apartamentului.

Prin sentința civilă nr. 11785/2024 din 16 octombrie 2024, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, reținând, în esență, în motivare, că în raport de prevederile ar. 107 din C. proc. civ. și având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâții au domiciliul în București, în circumscripția Judecătoriei Sector 2 București, competența teritorială în soluționarea pricinii aparține acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 18359/2024 din 03 decembrie 2024, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că fiind vorba de o competență teritorială de ordine privată, unde întâmpinarea este obligatorie potrivit art. 208 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani putea fi invocată doar de către pârâți și doar prin întâmpinare.

Pârâții, deși au formulat întâmpinare, nu au înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a instanței, aceasta fiind invocată abia la termenul de judecată acordat la 09.10.2024, or, neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de ordine privată în termenul prevăzut de lege (respectiv prin întâmpinarea depusă în condițiile art. 201 C. proc. civ. raportat la art. 130 alin. (3) C. proc. civ.) atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca această excepție, astfel că necompetența neinvocată în termen s-a acoperit definitiv și această instanță și-a consolidat competența teritorială, neputând declina în favoarea altei instanțe competența teritorială de ordine privată.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, pentru următoarele argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Focșani și Judecătoria sectorului 2 București.

În determinarea competenței, Înalta Curte reține statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată la 31 octombrie 2023, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 1670 și art. 1546 C. civ., înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la 24.10.2023, sub nr. unic de dosar x/2023, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.09.2023 și obligarea acestora din urmă la plata sumei de 10.000 de euro, respectiv 49.690 RON, achitată cu titlu de avans.

Se mai reține că la 04 decembrie 2023, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, și cerere reconvențională prin care au solicitat, în esență, să se constate că a intervenit rezilierea, de plin drept, a antecontractului de vânzare-cumpărare, conform alin. (4) din cap. VI, pentru neexecutarea culpabilă a obligației promitentului-cumpărător de a proceda la perfectarea contractului de vânzare până la data de 30.11.2023, care pierde astfel avansul plătit.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, față de obiectul cererii deduse judecății, operează o competență teritorială de ordine privată, așa cum de altfel, a reținut și Judecătoria Focșani, care poate fi pusă în discuție doar de către pârât prin întâmpinare, și care potrivit dispozițiilor art. 208 din C. proc. civ., este obligatorie, nedepunerea acesteia în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte constată că normele procesuale care reglementează acțiunea în rezoluțiunea unui antecontract de vânzare cumpărare nu au instituit o excepție în ceea ce privește depunerea întâmpinării, aceasta fiind obligatorie.

În atare context, se reține că excepția necompetenței putea fi invocată numai prin întâmpinare.

Verificând actele din dosar, se constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de pârâți prin întâmpinarea formulată la 04 decembrie 2023, ci ulterior, la primul termen de judecată, stabilit pentru 09 octombrie 2024 prin concluziile orale puse cu ocazia verificării de către instanță, din oficiu, în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a competenței sale materiale, generale și teritoriale.

Înalta Curte constată că invocarea excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, la termenul de judecată din fața Judecătoriei Focșani, din 09 octombrie 2024, prin concluziile orale puse de către pârâți, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente nu a fost exercitat în modalitatea defiptă de lege.

Din verificarea actelor dosarului se constată că la 04 decembrie 2023, pârâții au depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, însă nu au invocat excepția necompetenței teritoriale prin acest act de procedură.

Înalta Curte reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ficșani putea fi invocată in limine litis, odată cu întâmpinarea or, odată depășit acest moment procesual, competența instanței initial învestite de către reclamant se consolidează retroactiv, această chestiune nemaiputând face obiect de dezbateri.

Prin urmare, cum în prezentul litigiu niciunul dintre pârâți nu a invocat în termen legal excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Focșani, această judecătorie nu putea să își decline competența de soluționare a cauzei, neinvocarea excepției în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către pârâtul interesat, stabilind definitiv competența de soluționare a pricinii în favoarea instanței initial învestite.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.