ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2093/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 13.05.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. x/10.03.2017,cu consecința repunerii în situația anterioară, obligarea pârâtei la plata arvunei penalizatoare constând în suma de 30.000 euro, conform clauzei penale prevăzute de părți și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. x/10.03.2017, din culpa exclusivă a reclamantei și obligarea acesteia la plata de daune interese, prin păstrarea avansului de 30.000 euro. Prin sentința nr. 6130/24.09.2019, Judecătoria Sector 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Prin sentința nr. 7568/17.09.2020, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Prin sentința nr. 96/18.01.2021, Tribunalul Constanța a declinat competența de solutionare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanța și a trimis cauza Curții de Apel Constanța, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Prin sentința nr. 4/C/29.01.2021, Curtea de Apel Constanta a constatat competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța.

Sentința pronunțată de Tribunalul Constanța Prin sentința nr. 1854/26.05.2022, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins acțiunea reclamantei; a admis cererea reconvențională; a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. x/10.03.2017, încheiată între pârâta reconvenientă S.C. B. S.R.L., în calitate de promitentă vânzătoare și reclamanta pârâtă A., în calitate de promitentă cumpărătoare; a obligat reclamanta pârâtă A. către pârâta reconvenientă S.C. B. S.R.L. la plata daunelor interese stabilite convențional prin păstrarea avansului în valoare de 30.000 euro, achitat către promitenta vânzătoare; a obligat reclamanta pârâtă A. către pârâta reconvenientă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 6.937 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, taxa de timbru și onorariu avocat.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța Prin decizia nr. 265/C/27.11.2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței; a respins, ca nefondată, cererea intimatei pârâte de obligare a apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.. Recursul nu a fost încadrat în drept și nu a fost motivat, prin cererea de recurs fiind indicate doar numele și domiciliul recurentei, calea de atac și hotărârea împotriva căreia a fost exercitată aceasta.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. Cu prileju dezbaterilor, reprezentanta intimatei-pârâte a depus note scrise prin care a invocat excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare și acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, respectiv în cuantum de 5000 RON, conform actelor doveditoare depuse la dosar. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu este încadrat în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și nu conține critici încadrabile în textul legal menționat. Declarația de recurs precizează doar numele și prenumele reclamantei, domiciliul acesteia, decizia obiect al căii extraordinare de atac, numărul dosarului în care a fost pronunțată și instanța care a dezbătut apelul. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., ori recursul nu este motivat (cum este cazul în speță), intervine sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 C. proc. civ. Față de soluția ce se va pronunța, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și, întrucât intimata-pârâtă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe care le-a și dovedit cu factura fiscală nr. x/07.10.2025 aflată la dosar, urmează să admită această cerere, dar nu în cuantumul menționat de actul doveditor (5000 RON), ci într-un cuantum redus ca efect al aplicării dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și anume 2000 RON. Aceasta întrucât cuantumul onorariului avocațial astfel cum a fost solicitat de către reprezentanta intimatei-pârâte este unul excesiv, disproporționat în raport de circumstanțele cauzei, care se află la primul termen de judecată, a fost soluționată din perspectiva unui aspect de ordin procedural privind nulitatea căii extraordinare de atac pentru nemotivare, iar intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare, ci a depus note scrise la termenul de judecată, solicitând constatarea nulității recursului, pentru nemotivare. Prin urmare, instanța apreciază că suma de 2000 RON este corespunzătoare contextului în care s-au desfășurat serviciilor avocațiale prestate, respectiv prezența reprezentantului convențional al intimatei-pârâte la un singur termen de judecată și faptul că pricina a fost soluționată din perspectiva excepției de nulitate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 265/C din 27 noiembrie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă și va obliga recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea intimatei-pârâte B. S.R.L..