ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1621/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța – secția Civilă la 23.01.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/10.03.2017de Biroul Notarului Public C. și repunerea părților în situația anterioară semnării acesteia, cu consecința obligării pârâtei la restituirea avansului în sumă de 30.000 euro și la plata arvunei penalizatoare constând în dublul avansului, conform clauzei penale prevăzute de părți, și a sumei de 22.000 RON, reprezentând valoarea finisajelor interioare efectuate în apartament, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale reconvențională, a solicitat rezoluțiunea aceleiași promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare din culpa exclusivă a promitentului cumpărător, cu consecința reținerii sumei de 30.000 euro, reprezentând daune interese stabilite prin clauza penală din convenția părților.

Prin sentința civilă nr. 12233/08.11.2019, Judecătoria Constanța – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Astfel învestit, Tribunalul Constanța – secția I Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1260/26.03.2021, prin care a respins cererea de chemare în judecată, a admis cererea reconvențională, a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/10.03.2017 de Biroul Notarului Public C., a obligat reclamantul-pârât A. la plata către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a daunelor interese, stabilite convențional, prin păstrarea de către pârâtă a avansului în valoare de 30.000 euro, precum și la plata sumei de 6.925 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 169C/21.06.2022, Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă a admis apelul, a schimbat sentința civilă apelată în sensul că a admis în parte acțiunea, a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/10.03.2017 de Biroul Notarului Public C. și repunerea părților în situația anterioară, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a avansului în cuantum de 30.000 euro, echivalent în RON la data plății și la plata despăgubirilor în sumă de 60.000 euro, reprezentând dublul avansului achitat de reclamant; a respins cererea reconvențională ca nefondată și a menținut restul dispozițiilor sentinței, cu privire la plata de către pârâtă a contravalorii finisajelor.

Împotriva deciziei curții de apel, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 185/07.02.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru o nouă judecată instanței de apel.

Rejudecând calea devolutivă de atac, prin decizia civilă nr. 171/C/25.09.2023, Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. și a obligat apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 14.714 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 10.000 RON aferente apelului, reduse potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și 4.714 RON, taxă judiciară de timbru în recurs.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul A. a declarat recurs, însă nu a dezvoltat motivele căii de atac promovate.

Intimata a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., față de lipsa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă arată că excepția invocată din oficiu primează excepției nulității invocate de intimata-pârâtă prin notele scrise, întrucât aceasta vizează legalitatea învestirii instanței de recurs. În aceste condiții, conform art. 248 alin. (2) C. proc. civ., se impune soluționarea acesteia cu prioritate, întrucât, în situația admiterii sale, examinarea excepției nulității ar fi de prisos.

Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanței.

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Totodată, potrivit art. 470 alin. (2) și alin. (3) teza finală C. proc. civ., în calea de atac a apelului, dovada achitării taxei de timbru trebuie atașată cererii de apel, lipsa ei putând fi complinită până la primul termen la care partea a fost legal citată în apel, aceste dispoziții fiind aplicabile și în recurs, în temeiul dispozițiilor art. 494, potrivit cărora "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

Așadar, cerințele legale privind dovada achitării taxei de timbru în recurs, expres reglementate de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se completează cu cele ale art. 470 alin. (3) teza finală din același cod, concluzia fiind aceea că dovada achitării taxei judiciare de timbru trebuie depusă, cel târziu, la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în calea extraordinară de atac, în caz contrar intervenind sancțiunea nulității.

În speță, constatându-se că recursul declarat nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, iar prin adresa din 13.09.2024, comunicată la 18.09.2024, i s-a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru și să depună la dosar dovada plății acesteia.

Autorul căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a obligației de timbrare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de ajutor public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Prin urmare, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 25.09.2024, la care a fost legal citat, recurentul nu s-a conformat obligației de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, și constatând că cererea de recurs este lovită de nulitate, potrivit art. 174 alin. (1), (17)5 alin. (2), (17)7 alin. (3) și 178 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

Potrivit prevederilor art. 451-453 C. proc. civ., aplicabile și în recurs conform art. 494 din același cod, culpa procesuală reținându-se în sarcina recurentului, ca parte căzută în pretenții, acesta va fi obligat la plata către intimată a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta fază procesuală, în sumă de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, justificată cu înscrisurile depuse la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 171/C/25.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.