ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 79/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 6 octombrie 2025, sub număr de dosar x/2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a solicitat pentru reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., emiterea unui ordin de protecție.

2.1. Prin sentința civilă nr. 9420 din data de 10 octombrie 2025, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Astfel, Judecătoria Foșcani a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2023, reținând că, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamanta are domiciliul în județul Vaslui, dar locuiește fără forme legale în comuna Țifești, sat Sârbi, județul Vrancea.

Totodată, a apreciat că rațiunea stabilirii unei competențe teritoriale de ordine publică în favoarea instanței domiciliului/reședinței victimei este aceea de a facilita accesul victimei violenței domestice la justiție, iar dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 se referă la comunicarea dispozitivului hotărârii și structurilor poliției române în a căror rază teritorială se află locuința victimei.

Având în vedere terminologia folosită, a constatat că în vederea stabilirii competenței teritoriale a instanței, în cauzele având ca obiect ordin de protecție, se va ține seama de locul unde locuiește în fapt victima, care, în speță, se află în circumscripția teritorială a Judecătorie Panciu, în raport cu cele anterior reținute și cu prevederile H.G. nr. 1217/2023 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Panciu, prin sentința civilă nr. 1085 din data de 7 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Panciu a dat eficiență prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2023, iar în ceea ce privește domiciliul reclamantei a constatat că acesta, potrivit verificărilor D.E.P.A.B.D., este în județul Vaslui, la adresa precizată și verificată și prin actul de identitate prezentat de către reclamantă instanței la data de 7 noiembrie 2025.

De asemenea, a reținut că, potrivit susținerilor reclamantei, din cuprinsul cererii privind emiterea ordinului de protecție, a precizării telefonice și a precizărilor în fața instanței, aceasta locuiește în comuna Gârdești, sat Voinești, județul Vaslui.

Judecătoria Panciu a apreciat și că, în raport cu prevederile art. 87 din C. civ., noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât domiciliul legal, ci adresa unde locuiește efectiv, domiciliul pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, prin domiciliu înțegându-se locuința în fapt a victimei, prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, respectiv pentru o administrare mai facilă a probatoriului și pentru asigurarea unei protecții eficiente victimei.

Ca atare, constatând că, potrivit Anexei la H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, comuna Gârdești, sat Voinești, județul Vaslui se află în circumscripția Judecătoriei Bârlad, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia.

2.3. Judecătoria Bârlad, prin sentința civilă nr. 4363 din data de 20 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În esență, Judecătoria Bârlad a reținut că procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată instanței direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără a exista emis anterior un ordin de protecție provizoriu.

A arătat că, pentru ipoteza în care a fost emis un ordin de protecție provizoriu, care este și cea specifică în cauza pendinte, procedura este prevăzută de către art. 36 din același act normativ.

Prin urmare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecție provizoriu, în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecție, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora competența aparține instanței în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în speță, Judecătoriei Focșani.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei a fost declinată succesiv de Judecătoria Focșani, de Judecătoria Panciu și de Judecătoria Bârlad, ultima instanță învestită declinându-și competența în favoarea primei judecătorii care se apreciase a fi necompetentă a soluționa pricina.

Astfel, Judecătoria Focșani și Judecătoria Panciu au făcut aplicarea acelorași dispoziții legale - art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 - însă, constatările celor două instanțe cu privire la locuința în fapt a reclamantei au fost diferite, în timp ce Judecătoria Bârlad a stabilit instanța competentă a soluționa cauza în raport cu prevederile art. 34 alin. (6) din același act normativ.

Înalta Curte constată că, prin dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, Capitolul IV (Ordinul de protecție provizoriu), Secțiunea 1 (Competență și condiții de fond pentru emitere), a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecție provizoriu, de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică", prin ordinul de protecție provizoriu dispunându-se "pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat (...)", conform art. 31 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, "Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii." (alin. (4) "Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia." (alin. (6) "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41 (alin. (7) "În situația înaintării ordinului de protecție provizoriu potrivit prevederilor alin. (6), durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește, de drept, până la soluționarea în primă instanță a cererii pentru emiterea ordinului de protecție. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia."

Totodată, la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecție, în situația punerii în pericol a vieții, integrității fizice sau psihice a unei persoane de către un membru de familie, cererea fiind de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima și putând introdusă personal de aceasta sau prin reprezentant legal ori de către alte persoane abilitate de lege (procuror, reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei, potrivit alin. (3) lit. a), b) și c) ale aceluiași articol), conform art. 40 alin. (1) din același act normativ.

Procedura instituită prin art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată în mod direct instanței de către victimă, personal, prin reprezentant sau prin intermediul altor persoane abilitate de lege în acest sens, fără ca, anterior formulării cererii, să fi fost emis un ordin de protecție provizoriu, potrivit art. 34 din lege.

Înalta Curte constată că, pentru aceste situații distinct reglementate, legiuitorul a instituit norme de competență teritorială diferite, stabilirea instanței competente depinzând de particularitatea emiterii anterioare a unui ordin de protecție provizoriu.

În cauza de față, pentru protejarea victimei A., la data de 3 octombrie 2025, un agent de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea, secția 9 de Poliție Rurală Odobești a emis un ordin de protecție provizoriu, care a fost confirmat de procurorul competent.

Conform prerogativei acordate prin reglementarea de la art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a învestit Judecătoria Focșani cu soluționarea cererii privind emiterea ordinului de protecție în favoarea victimei.

În aceste condiții, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, competența de soluționare a cererii privind emiterea ordinului de protecție revenind Judecătoriei Focșani, care este instanța în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.