ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1434/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1434/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la 10 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 645,85 RON, reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate, emise în perioada ianuarie - mai 2023, precum și cu titlu de despăgubire a sumelor de 400 RON, taxă de instalare și activare a serviciilor TV, 1.815,50 RON, discount acordat la achiziționarea telefoanelor mobile, taxă de activare și utilizare și 1.232,35 RON, contravaloare C..
S-a mai solicitat obligarea acestuia la plata dobânzii de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărei facturi restante, cât și a cheltuielilor de judecată, în sumă de 209,50 RON.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1.026 - art. 1.033 C. proc. civ., art. 969 și următoarele C. civ., art. 1.270 C. civ., precum și prevederile contractului de furnizare servicii.
Prin sentința civilă nr. 5070 din 4 iunie 2025, prima instanță a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.
Pentru a se hotărî astfel, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, se prevede competența teritorială exclusivă a instanței de judecată în a cărei circumscripție se află domiciliul consumatorului. Or, la data formulării cererii introductive, pârâtul avea domiciliul situat în Mărășești, județul Vrancea, astfel că soluționarea litigiului revine Judecătoriei Panciu în raza căreia se află această localitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu - Mixt, la 19 iunie 2025, sub același număr, iar prin sentința civilă nr. 845/2025 din 26 iunie 2025, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat de drept judecata și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.
În considerentele sentinței, s-a arătat că noțiunea de "domiciliu" potrivit art. 91 C. civ., trebuie interpretată ca fiind locuința unde se găsește în fapt persoana, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare. Or, potrivit verificărilor efectuate în evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, începând cu 4 decembrie 2024, anterior formulării acțiunii introductive, pârâtul avea reședința legală situată în municipiul Brașov, județul Brașov, acesta reprezentând, așadar, domiciliul faptic, în raport cu care competența soluționării litigiului aparține Judecătoriei Brașov.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 18 iulie 2025, sub același număr.
Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de valoare redusă formulată de reclamanta A. S.A., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 645,85 RON, reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate, precum și a unor debite accesorii, în temeiul prevederilor art. 1.026 și următoarele C. proc. civ.
Potrivit art. 1.028 alin. (1) C. proc. civ., "Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei", iar în conformitate cu art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ., "Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun", iar în acest sens, art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca regulă generală că, "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Iar, în conformitate cu dispozițiile art. 121 teza I C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".
Rezultă, astfel, că cererile formulate împotriva unui consumator sunt de competența exclusivă a instanței de la domiciliul acestuia, devenind incidente dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că "Necompetența este de ordine publică: (…) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."
Pentru identificarea domiciliului persoanei fizice prezintă relevanță prevederile art. 87-91 C. civ.. Trebuie menționat, însă, că, deși noțiunile de "domiciliu" și "reședință" nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, această distincție nu este relevantă în procesul civil. Noțiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, în raport cu locuința statornică a părților stabilindu-se atât legalitatea procedurii de citare, cât și instanța competentă să soluționeze pricina.
În cauză, se constată că, astfel cum rezultă din actele dosarului, la data sesizării instanței, pârâtul avea domiciliul legal stabilit în localitatea Mărășești, județul Vrancea, iar reședința legală în municipiul Brașov, județul Brașov, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Informatizată a Persoanelor, aflate la dosarul Judecătoriei Brașov.
Așadar, dacă există vreo incertitudine cu privire la domiciliul real al pârâtului, în principiu, reclamantul nu are la dispoziție alt mijloc obiectiv de informare în afară de a solicita informații serviciului public local de evidență a persoanelor, sens în care a procedat Judecătoria Brașov.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, existând incertitudini cu privire la domiciliul real al pârâtului la data sesizării instanței cu cererea de valoare redusă, respectiv 10 martie 2025, singura dovadă ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar este ¦ Brașov, cu care figurează în evidențele autorităților române ca fiind ultima reședință declarată, neexistând alte dovezi că acesta locuiește efectiv la o altă adresă.
Soluția este în acord cu prevederile neechivoce ale art. 91 C. civ., care statuează, pe de o parte, că dovada domiciliului și a reședinței se face, în principiu, cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, pe de altă parte, că, în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane, exceptând ipotezele în care "domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.