ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2024

HOTĂRÂRE

08.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția Civilă în data de 14.03.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtele la plata sumei de 6.320,88 RON, reprezentând încasări nepredate, la care se adaugă penalități de întârziere și contravaloare echipamente.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30, art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 1350, art. 1516, art. 1538 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 8746 pronunțată la 6 octombrie 2023, Judecătoria Buftea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a apreciat calitatea pârâtei C. de consumator în raport cu reclamanta, în baza art. 10.5 din Contractul de agenție nr. x/05.11.2021, care nu reprezintă altceva decât un contract de fideiusiune.

Astfel, potrivit art. 121 C. proc. civ., instanța a reținut că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 1971 din 04 aprilie 2024, Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, fiind suspendată judecat cauzei în acest sens.

În argumentarea soluției, s-a reținut, în esență, că pârâta C., fidejusor în contractul de agenție, nu este consumator, deoarece aceasta, în calitatea sa de administrator al societății B. S.R.L., a acționat în contract în scopuri comerciale, garantând personal executarea obligațiilor societății.

Prin urmare, a apreciat instanța că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., competența fiind atrasă în raport cu prevederile art. 126 C. proc. civ. ce reglementează alegerea competenței în pricinile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună față de conținutul clauzei aflate la pct. 15.5 din contractul de agenție nr. x/17.05.2022.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 19.06.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă ce a generat conflictul negativ de competență vizează natura litigiului dedus judecății, care, potrivit celei de-a doua instanțe ce s-a declarat necompetentă, nu este una în materia protecției consumatorilor.

Litigiul are ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâtelor B. S.R.L. și C. la plata sumei de 6.320,88 RON, reprezentând încasări nepredate, la care se adaugă penalități de întârziere și contravaloarea echipamentelor, în temeiul contractului de agenție nr. x/17.05.2022, în care pârâta C. are atât calitatea de fideiusor, cât și calitatea de administrator al agentului, societatea B. S.R.L.

Reclamanta a susținut că prin art. 10.5 din contract pârâta C., în calitate de fideiusor și de administrator al societății B. S.R.L., și-a asumat obligația de a garanta executarea integrală a oricărei și tuturor datoriilor societății, inclusiv a accesoriilor obligației principale, renunțând în mod expres la beneficiile de discuțiune și diviziune.

Instanța supremă formulează observația că pârâta C. a acționat din perspectiva calității sale de administrator al societății garantate B. S.R.L., motiv pentru care nu poate fi reținută calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Înalta Curte reține că prin art. 15.5 din contract, părțile au reglementat o clauză atributivă de competență, convenind că litigiile decurgând din acesta vor fi deduse judecății instanțelor competente de la sediul organizatorului.

În speță, organizatorul, reclamanta din prezenta cauză, societatea A. S.R.L. are sediul situat în orașul Voluntari, aflându-se în raza de competență a Judecătoriei Buftea.

În aceste condiții, sesizarea Judecătoriei Buftea a fost făcută în acord cu alegerea de competență a părților, stabilită prin clauza inserată la art. 15.5 din contractul de agenție nr. x/17.05.2022, care derogă de la regula de drept comun, clauza atributivă stabilind o competență teritorială exclusivă, obligatorie în favoarea instanței determinate de părți.

Pe cale de consecință, date fiind prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.