ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 194/2025

Ședința publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 22.11.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.R.L. și C. la plata sumei de 9.337,93 RON, la plata penalităților de întârziere de 1 % pe zi de întârziere începând cu data de 25.06.2023 și până în momentul plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026 și următoarele din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2869 din 15 mai 2024, Judecătoria Buzău a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței sale teritoriale, declinându-și competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Turda.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Buzău a reținut, în esență, că acțiunea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, al cărui domiciliu se află în mun. Turda.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 121 din C. proc. civ., prima instanța sesizată a considerat că în cauză este vorba despre o competență teritorială exclusivă, sens în care a declinat competența către Judecătoria Turda, ca instanță de la domiciliul pârâtei C..

La data de 29 mai 2024 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 5782/2024 din 20 august 2024, Judecătoria Turda a reținut că izvorul pretențiilor societății reclamante, respectiv contractul de prestări servicii nr. x/2021, nu este încheiat între un profesionist și un consumator, ci între două societăți comerciale, sens în care a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 din C. proc. civ. care au stat la baza sentinței de declinare.

Întrucât prin art. 10 din contractul de prestări servicii, părțile au stabilit ca, în caz de litigii, competența teritorială să aparțină instanțelor judecătorești de la sediul prestatorului, respectiv instanțele judecătorești în a căror circumscripție se află municipiul Buzău, instanța de conflict a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. și a declinat competența de soluționarea în favoarea Judecătoriei Buzău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 6 decembrie 2024.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și următoarele din C. proc. civ., prin care societatea reclamantă A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. și C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 9337,93 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x din data de 22.12.2022, neachitată, obligarea acestora la plata penalităților de întârziere de 1 % pe zi de întârziere începând cu data de 25.06.2023 și până în momentul plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., observă Înalta Curte că instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria, competența teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun, conform alin. (2) al aceluiași text de lege.

În cauză, prima instanță de conflict a reținut incidența normei de competență exclusivă prevăzută la art. 121 din C. proc. civ., conform căreia cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Sub acest aspect, Înalta Curte observă că litigiul de față opune doi profesioniști, între care s-au desfășurat relații comerciale în temeiul contractului nr. x din 3 decembrie 2021, în baza căruia reclamanta a oferit pârâtei servicii de consultanță privind obținerea de fonduri nerambursabile în cadrul măsurii solicitării programului de finanțare "Start-up nation" 2022 Pilon I.

Prin urmare, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a litigiului în primă instanță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acțiunea dedusă judecății nu este introdusă împotriva unui consumator, ci este specifică unui litigiu între profesioniști, fiind o acțiune personală, întemeiată pe dispozițiile privitoare la cererile cu valoare redusă, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale.

În acest sens, se cuvine menționat că pârâta C. nu este parte în contractul de prestări servicii nr. x/3.12.2021, ci acesta are calitatea de reprezentant legal al pârâtei B. S.R.L., chemată în proces în calitate de fideiusor, motiv pentru care pârâta persoană fizică nu are calitatea de consumator.

Or, în materia competenței teritoriale, regula generală de drept comun este instituită de art. 107 din C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin art. 10 din contractul de prestări servicii nr. x din 3.12.2021, care stă la baza pretențiilor reclamantei, părțile au stipulat o clauză atributivă de competență, conform căreia "părțile înțeleg să rezolve orice litigii pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil se vor adresa instanței judecătorești competente, de la sediul prestatorului".

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor când legea instituie norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată ce instituie o competență alternativă între instanța de drept comun și cea stabilită de părți.

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, litigiul părților având drept cauză răspunderea contractuală și nefiind incidente normele de competență teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 din C. proc. civ.

Totodată, părțile nu au contestat această convenție și nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerințele aplicării lui fiind îndeplinite.

Astfel, dată fiind alegerea de competență efectuată de către părți anterior nașterii litigiului și constatând că această alegere operează în favoarea instanței de la sediul prestatorului, respectiv al reclamantei A. S.R.L., cu sediul în municipiul Buzău, rezultă că Judecătoria Buzău este instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.

În plus, având în vedere caracterul de ordine privată al competenței teritoriale, în cauză, excepția de necompetență a fost invocată din oficiu de Judecătoria Buzău cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Buzău, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2025.