ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1526/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 12 martie 2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor B. și C. S.R.L. la plata sumei de 3.000 RON și a penalităților de 1%/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4158 din 28 iunie 2024, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând incidența prevederilor art. 121 din C. proc. civ. și faptul că domiciliul pârâtei B., care are calitatea de consumator, este situat pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 10015 din 18 septembrie 2024, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buzău, reținând că nu sunt incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ. și că este aplicabilă clauza atributivă de competență prevăzută în contractul dintre cele două societăți, în care se menționează instanța de la domiciliul prestatorului (în speță, reclamanta)

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 3 București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Buzău, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență a fost generat de modalitatea în care cele două instanțe au apreciat cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 din C. proc. civ., potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile".

Astfel, Judecătoria Buzău a apreciat că este aplicabil cazul de competență teritorială exclusivă reglementat de art. 121 din C. proc. civ., ca urmare a reținerii calității de consumator a pârâtei B., în timp ce Judecătoria Sectorului 3 București a stabilit că această pârâtă a acționat în calitate de administrator al societății pârâte C. S.R.L., iar nu în scop personal, astfel că în speță nu nu incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ., ci se aplică clauza atributivă de competență prevăzută în contractul dintre cele două societăți, în care se menționează instanța de la domiciliul prestatorului.

Se reține că, prin cererea de valoare redusă, întemeiată pe prevederile art. 1.028 și urm. din C. proc. civ., reclamantă A. S.R.L. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor B. și C. S.R.L. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/29.08.2022, încheiat între cele două societăți, precum și a penalităților de 1%/zi de întârziere.

Potrivit dispozițiilor speciale ale art. 1.028 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Din raportul juridic dedus judecății se reține, sub un prim aspect, faptul că beneficiarul contractului de prestări servicii nr. x/29.08.2022 nu este pârâta B., ci pârâta C. S.R.L., care urmărea, în urma serviciilor de consultanță prestate de către reclamantă, obținerea de fonduri nerambursabile în cadrul măsurii solicitării programului de finanțare "Femeia Antreprenor". În al doilea rând, se constată că pârâta B. a acționat în calitate de reprezentant legal al societății pârâte C. S.R.L., având calitatea de administrator, fiind chemată în judecată, alături de societatea pârâtă, în calitate de fideiusor. Potrivit clauzei 12.8 din contractul de prestări servicii, fideiusorul garantează executarea de către beneficiar a obligației sale de a efectua plata către prestator, iar acesta din urmă are dreptul ca, în cazul neexecutării obligației de plată de către beneficiar, să urmărească direct pe fideiusor, pentru executarea debitului (plata contractului).

Pentru corecta stabilire a calității de consumator, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, care definesc consumatorul ca fiind "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale". Ca atare, pentru reținerea calității de consumator, este relevant criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul, iar nu situația subiectivă a persoanei respective, aspect ce a fost subliniat și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

De exemplu, în cauza C-269/95 Francesco Benincasa împotriva Dentalkit S.R.L., Curtea a definit criteriile ce trebuie avute în vedere la aprecierea calității de consumator (pct. 15-18), sens în care, pentru determinarea unei competențe exclusive, noțiunea de consumator trebuie interpretată în mod restrictiv, prin referire la poziția persoanei respective într-un anumit contract, în raport cu natura și finalitatea acestuia, iar nu cu situația subiectivă a persoanei menționate, una și aceeași persoană putând fi considerată consumator în cadrul anumitor operațiuni și operator economic în cadrul altor operațiuni. Așadar, numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, se pretează aplicării dispozițiilor excepționale reglementate în favoarea consumatorului. Protecția acordată consumatorilor nu se justifică în cazul unei activități profesionale, fie ea și una viitoare, având în vedere că natura profesională a activității nu este înlăturată de caracterul viitor al acesteia.

De asemenea, în cauza C-110/14 Horațiu Ovidiu Costea împotriva Volksbank România S.A., Curtea a fost chemată să interpreteze noțiunea de consumator, în sensul articolului 2 lit. b) din Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ocazie cu care a statuat că este vorba despre o noțiune obiectivă și funcțională, a cărei manifestare depinde de un singur criteriu: încadrarea actului juridic specific în domeniul activităților aflate în afara activității profesionale (pct. 28).

În acest context, se reține că, atât la nivelul reglementării naționale (O.G. nr. 21/1992), cât și al dreptului european, esențial pentru aprecierea calității de consumator este scopul contractului, fiind lipsită de relevanță situația personală, una și aceeași persoană putând fi considerată consumator în cadrul anumitor operațiuni și operator economic în cadrul altor operațiuni.

În cauză, se observă că pârâta B. a participat la încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.08.2022 în calitate de reprezentant legal al societății pârâte C. S.R.L., având calitatea de administrator, fiind chemată în judecată, alături de societatea pârâtă, în calitate de fideiusor.

Prin urmare, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ., întrucât acestea vizează o altă ipoteză, respectiv ca pârâtul (persoană fizică) să acționeze în calitate de consumator, așadar în scopuri din afara activității sale profesionale, cerință neîndeplinită în cauză.

Dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părți este reprezentat de contractul de prestări servicii încheiat între cele două societății, al cărui beneficiar este societatea pârâtă, iar persoana fizică a fost chemată în judecată în calitatea sa de reprezentant al societății pârâte și de fideiusor, atribuită prin contract, obiectul prezentului litigiu se circumscrie, ca regulă, ipotezei reglementate de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Însă, reclamanta a înțeles să confere eficiență clauzei de la punctul 10.1 din contractul de prestări servicii nr. x/29.08.2022, prin care părțile au convenit alegerea competenței în favoarea instanței judecătorești de la sediul său social, și anume Judecătoria Buzău. Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., părțile pot conveni în scris ca procesele privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă (ipoteză care nu este incidentă în cauza de față).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2025.