ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 221/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 221/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 6 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 14 decembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Timișoara – secția I Civilă sub nr. x/2022 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., obligarea acestora la plata sumei de 6.535,71 RON, reprezentând debit principal, precum și la plata sumei de 56.184,99 RON, reprezentând penalități de întârziere de 0.09% pe zi, stabilite potrivit contractului, modificate la 0.88% pe zi de întârziere, calculate la suma de 6.535,71 RON, până la data introducerii cererii, respectiv 27.09.2022.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1.350 și 1.270 C. civ. și ale art. 663 alin. (4) C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 8992/2023 din 19 aprilie 2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1.028 alin. (2) raportat la art. 121 C. proc. civ., cererea putea fi introdusă numai la instanța domiciliului consumatorului, respectiv la Judecătoria Sectorului 1 București sau la Judecătoria Sectorului 6 București.
Totodată, clauza atributivă de competență din actul adițional la contract este considerată nescrisă, în temeiul dispozițiilor art. 121 raportat la art. 126 alin. (2) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată la data de 22 mai 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 8679/2023 din 17 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – secția I Civilă fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată cauza în favoarea Judecătoriei Timișoara.
De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prevederea contractuală privind alegerea de competență este valabilă, fiind încheiată după nașterea dreptului la despăgubire în favoarea reclamantei, întrucât data scadenței ultimei rate a fost stabilită la data de 28 august 2020, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.08.2019, iar actul adițional în care a fost inserată clauza a fost încheiat la 26.07.2021.
Cauza a fost înregistrată la data de 28 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara – secția I Civilă și Judecătoria Sectorului 1 București – secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."
De asemenea, art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl reprezintă dreptul reclamantei de a se prevala de clauza atributivă de competență stabilită prin actul adițional încheiat la data de 26.07.2021 cu privire la contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019.
Înalta Curte reține că, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, între D., în calitate de vânzător, pe de o parte și pârâtele B. și C., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019.
Prin actul adițional încheiat la data 26.07.2021 părțile contractului de vânzare-cumpărare au agreat ca orice litigiu pornit din executarea contractului să fie soluționat de Judecătoria Timișoara în primă instanță.
Ulterior, între vânzătorul D., în calitate de cedent și reclamanta A. S.R.L., în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de creanțe nr. x, prin care cedentul a cedat cesionarului dreptul său de creanță provenind din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019 și actul adițional din 26.07.2021 împotriva pârâtelor.
Totodată, se constată că, potrivit art. 1.566 alin. (1) C. civ., "Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț." iar, conform art. 1.568 alin. (1) din același cod, "Cesiunea de creanță transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată; b) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate."
Ca urmare a cesiunii de creanță, este transferat în patrimoniul cesionarului numai un drept de creanță, iar nu toate drepturile și obligațiile aferente contractului inițial, dintre cedent și debitorul cedat, acest din urmă efect juridic fiind specific unei instituții juridice distincte, anume cesiunii de contract.
În cauză, prin contractul de cesiune de creanțe nr. x, cesionarul a dobândit numai dreptul de creanță al cedentului împotriva pârâtelor, și nu toate drepturile și obligațiile izvorând din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019, astfel cum a fost modificat prin actul adițional încheiat la data 26.07.2021.
Ca o consecință, reclamanta, în calitate de cesionar, nu se poate prevala în mod valabil de clauza atributivă de competență inserată în actul adițional încheiat la data de 26.07.2021, între cedentul-vânzător și pârâte, prin introducerea cererii de valoare redusă la instanța stabilită de părțile contractului de vanzare-cumpărare nr. x/16.08.2019, respectiv instanța de la domiciliul sau sediul cedentului.
Această clauză ar fi putut produce efecte numai în raporturile dintre cedentul vânzător și pârâte, nu și față de reclamantă, dat fiind calitatea acesteia de simplu cesionar al creanței, respectiv de terț față de raportul juridic inițial.
Prin urmare, atât timp cât cererea de chemare în judecată împotriva pârâtelor consumatori a fost formulată de cesionarul creanței, nu prezintă relevanță faptul că părțile raportului juridic inițial au agreat asupra unei clauze atributive de competență sau momentul când a fost încheiată această clauză.
Înalta Curte impune astfel concluzia că, în cauză, competența de soluționare a cererii de valoare redusă se determină potrivit dispozițiilor art. 121 prima teză C. proc. civ., care prevăd că cererile formulate împotriva unui consumator sunt de competența exclusivă a instanței de la domiciliului consumatorului.
Având în vedere că domiciliul pârâtelor se află în municipiul București, sectorul 1 respectiv sectorul 6, rezultă că Judecătoria Sectorului 1 București – secția I Civilă este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București – secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București – secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.