ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 244/2026
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 244/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)
Ședința publică din data de 19 februarie 2026
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 decembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâților B. și C. la plata sumei de 1.039,80 RON, reprezentând debit principal, 820,52 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 30.11.2024, precum și în continuare în cuantum de 0,1%/zi până la data plății integrale a debitului principal.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1026 - 1033 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 6245 din 17.11.2025, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
În motivare, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de profesionist și pârâții B. și C., în calitate de consumatori, s-au derulat raporturi contractuale, fiind incidente normele de competență prevăzute la art. 121 C. proc. civ.
Față de domiciliul pârâtei B. la momentul introducerii cererii, din București, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată la data de 2 decembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, secția civilă, sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 58 din 12 ianuarie 2026, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, secția civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 121 și art. 112 C. proc. civ. reclamanta era obligată să se adreseze instanței de la domiciliul oricăruia dintre cei doi consumatori, Judecătoria Pitești fiind instanță competentă în raport de pârâtul C., iar Judecătoria Sectorului 2 București în raport de pârâta B..
Având în vedere alegerea făcută de reclamantă potrivit art. 116 C. proc. civ., prin introducerea acțiunii la Judecătoria Pitești, instanța a stabilit că această instanță este competentă să soluționeze cauza.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 ianuarie 2026.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Pitești și Judecătoria Sector 2 București, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:
Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.
Instanțele de judecată au fost învestite de reclamantă cu o cererea cu valoare redusă, întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ., prin care a solicitat obligarea pârâților la plata debitului restant și a penalităților de întârziere prevăzute în contract.
Raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria, competența teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun, conform alin. (2) al aceluiași text de lege.
În cauză, se constată că instanțele aflate în conflict au reținut în mod corect că sunt incidente normelor de competență exclusivă prevăzută la art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.
Însă, având în vedere că în cauză există o pluralitate de pârâți, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a litigiului, sunt aplicabile și dispozițiile art. 112 teza I C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.
Cercetând actele dosarului, se constată că ambii pârâți au calitatea de debitori principali potrivit contractului încheiat între părți și că pârâta B. are domiciliul în Mun. București, în timp ce pârâtul C. are domiciliul în Mun. Pitești.
Prin urmare, instanța supremă constată că potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamanta a ales dintre cele două instanțe competente, stabilite potrivit art. 121 din același cod, Judecătoria Pitești, care a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2026.