ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1446/2023

Ședința publică din data de 13 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă în ceea ce privește competența instanței de judecată, reclamanta a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., respectiv faptul că are de ales între două instanțe deopotrivă competente, prezenta acțiune fiind introdusă la locul prevăzut în contract pentru executarea obligațiilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1353, art. 1516 și urm., art. 1.535 din C. civ., art. 192 și urm. C. proc. civ., precum și textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 25705 pronunțată la 19 decembrie 2022, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut, în esență, că potrivit art. 12.2 din contract, părțile au convenit ca în caz de litigiu să se adreseze instanței de pe raza municipiului Bucuresti, constatându-se totodată că pârâta își are sediul în Craiova.

De asemenea, instanța a mai statuat că prorogarea convențională de competență operează în baza înțelegerii părților, însă pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească anumite condiții, în primul rând, convenția trebuie să fie expresă, în sensul că instanța aleasă să fie expres determinată, în așa fel încât să fie evitată orice discuție sau confuzie și a constatat că reclamanta a ales instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea acestuia, sens în care nu mai intervine prorogarea de competență, fiind aplicabile regulile generale de competență, respectiv instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În argumentarea soluției, a reținut că pretenția reclamantei vizează contravaloarea serviciilor prevăzute în contract, deci executarea obligațiilor contractuale de către societatea pârâtă, iar cererea a fost introdusă la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află locul executării serviciilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, adică la șantierul deschis în cadrul Aeroportului Internațional "Traian Vuia" din Timișoara.

În cadrul competenței teritoriale alternative (în speță instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei sau instanța în a cărei circumscripție teritorială se află locul executării obligației) reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, reclamanta optând pentru instanța în cărei circumscriție teritorială se află locul executării de către aceasta, a obligațiilor contractuale asumate.

În consecință, chiar dacă Judecătoria Timișoara a reținut că instanța aleasă în contract nu este expres determinată (fiind menționată "instanța de judecată de pe raza municipiului București"), operând regulile generale de competență, nu a ținut cont și de faptul că alegerea de competență de către reclamantă s-a făcut în baza art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, Judecătoria Timișoara și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii ce are ca obiect pretenția reclamantei derivată din executarea obligațiilor contractuale, întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1353, art. 1516 și urm., art. 1.535 din C. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la aplicarea unor norme de competență teritorială.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.", textul de lege reglementând competența teritorială de drept comun.

În conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența teritorială alternativă, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai sunt competente și instanțele prevăzute la pct. 1-9 de la alin. (1) al art. 113 C. proc. civ.

În considerarea acestor temeiuri de drept care reglementează competența teritorială alternativă, art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial alternativ, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acțiunii, s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Pe cale de consecință, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei din oficiu ori la cererea pârâtului, și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.

Înalta Curte reține că prin cererea introductivă reclamanta a invocat dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că înțelege să introducă acțiunea la instanța din circumscripția locului ales în contract pentru executarea contractului, fără a face referire la pct. 12.2 din contract privind instanța aleasă pentru soluționarea neînțelegerilor, respectiv instanța de judecată de pe raza municipiului București.

Așadar, competența instanței trebuie stabilită cu respectarea principiului disponibilității, în limitele deduse judecății de către reclamantă, care a înțeles astfel să formuleze o acțiune în pretenții împotriva pârâtei în temeiul Contractului de prestări servicii din 24.04.2019 (înregistrat sub nr. x/10.05.2019), fiind astfel în ipoteza unei cereri privind executarea și răspunderea contractuală.

În cauză, locul prevăzut în contract potrivit art. 2.1 pentru executarea serviciilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor se află la șantierul deschis în cadrul Aeroportului Internațional "Traian Vuia" din Timișoara, context în care se reține că fiind vorba despre o competență alternativă, opțiunea reclamantei a fost manifestată în mod expres, în sensul de a introduce acțiunea pe rolul Judecătoriei Timișoara, astfel că sesizarea instanței a fost făcută în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3, raportat la art. 116 C. proc. civ.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2023.