ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare, la 01.09.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtului la plata debitului principal, în cuantum de 123,40 RON; penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate de creditorul inițial asupra valorii totale a facturii în cuantum de 22,94 RON; dobânda legală penalizatoare (dobânda legală+4%) de la data introducerii cererii de valoare redusă și până la data plății; daune reziliere/taxe reziliere și echipamente în cuantum de 763,80 RON.

Prin sentința civilă nr. 2412 din 03.12.2025, Judecătoria Vânju Mare a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Deta.

În motivare, instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1028 C. proc. civ. și ale art. 121 din același cod, potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta este un profesionist, iar pârâtul este o persoană fizică, având astfel calitatea de consumator, conform art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Instanța a constatat, potrivit datelor de identificare ale pârâtului (adresa x din 04.09.2024), că acesta își are domiciliul în raza Judecătoriei Deta, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Deta, prin sentința civilă nr. 535 din 05.02.2026, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Vânju Mare; a constatat ivit conflictul negativ de competență; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În fapt, s-a reținut că pârâtul B. avea domiciliul, la data introducerii cererii (01.09.2023), în județ Mehedinți, după cum rezultă din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., având în vedere că cererea a fost introdusă în 01.09.2023, după cum rezultă din fișa dosarului, iar pârâtul și-a schimbat domiciliul în județ Timiș, în data de 17 iunie 2024, ulterior introducerii cererii.

În motivare, raportat la dispozițiile art. 1028, art. 121 și art. 126 C. proc. civ., a reținut că judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își avea locuința pârâtul consumator la momentul introducerii cererii.

Din coroborarea art. 126 alin. (2) C. proc. civ. cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Totodată, instanța a notat faptul că, după cum rezultă din prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., relevant pentru determinarea competenței este domiciliul pârâtului la momentul sesizării instanței, nefiind relevant sub aspectul competenței faptul că pârâtul și-a schimbat domiciliul ulterior acestui moment, instanța sesizată inițial rămânând competentă în această din urmă situație.

Caracterul de normă de competență teritorială exclusivă derivă din prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., raportat la faptul că obiectul prezentei cereri, respectiv valorificarea unui drept dintr-un raport juridic supus dispozițiilor protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire, iar în prezenta cauză, nu a fost făcută dovada că părțile au ales o altă instanță după nașterea dreptului la despăgubire.

Din extrasul bazei de date D.E.P.A.B.D. rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul avea domiciliul în județul Mehedinți, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Vânju Mare.

Totodată, nu a fost făcută dovada existenței unei convenții prin care părțile să fi ales, după nașterea dreptului la despăgubire, competența Judecătoriei Deta.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Vânju Mare și Judecătoria Deta - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză; declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În cauză, obiectul litigiului este reprezentat de o cerere de valoare redusă formulată de un profesionist împotriva unui consumator, întemeiată pe un raport juridic izvorât dintr-un contract de furnizare servicii, iar potrivit art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența materială de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei.

În ceea ce privește competența teritorială, instanța notează că sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Norma instituie o competență teritorială exclusivă, cu caracter absolut, de ordine publică, instituită în considerarea protecției consumatorului.

De asemenea, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă se determină în raport cu domiciliul pârâtului de la data introducerii cererii, schimbarea ulterioară a domiciliului neavând relevanță sub aspectul competenței, instanța legal învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

Din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D. rezultă că, la data sesizării instanței, respectiv 01.09.2023, pârâtul avea domiciliul în județul Mehedinți, localitate aflată în raza de activitate a Judecătoriei Vânju Mare.

Schimbarea domiciliului în județul Timiș, la data de 17 iunie 2024, este ulterioară sesizării instanței și, prin urmare, lipsită de relevanță pentru determinarea competenței teritoriale.

Mai mult, conform art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., aplicabil potrivit normei de trimitere conținută în partea finală a art. 121 din același cod, "în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

În speță, neexistând dovada unei convenții ulterioare nașterii dreptului la despăgubire, prin care părțile să fi ales o altă instanță competentă, astfel cum permite dispoziția mai sus evocată, competența teritorială rămâne stabilită potrivit normei imperative prevăzute de art. 121 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2026.