ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1806/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 februarie 2025, pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtei B. la plata sumei de 508,82 RON debit principal, a sumei de 24,42 RON penalități de întârziere calculate de la data introducerii cererii sau, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii până la data plății și a sumei de 59,35 RON daune/taxe reziliere și echipamente.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 13180 din 9 mai 2025, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății se circumscrie unui raport contractual decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator, cererea reclamantei întemeindu-se pe contractul pentru furnizarea pachetului de servicii și/sau a echipamentelor prin care C. S.A. s-a obligat să furnizeze pârâtei anumite servicii specifice obiectului său de activitate, în schimbul plății unor anumite tarife. Așadar, instanța a apreciat că în raportul dedus judecății, reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâta are calitatea de consumator în sensul art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992.

Astfel, instanța a reținut incidența art. 121 C. proc. civ., apreciind că este vorba de o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

A mai reținut instanța și faptul că părțile nu au convenit alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubiri, astfel că în lipsa alegerii de competență, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în raza căreia domiciliază pârâta.

De asemenea, a reținut că la data sesizării instanței (06.02.2025), pârâta avea domiciliul în Oradea (potrivit verificărilor efectuate în DEPABD - f. x ds.), astfel că Judecătoria Timișoara a declinat competența în favoarea Judecătoriei Oradea, instanța de la domiciliul pârâtei (consumatorului).

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 2555 din 12 iunie 2025, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea a reținut că, într-adevăr, competența prevăzută de art. 121 C. proc. civ. este una exclusivă, însă potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ. părțile o pot înlătura.

Nu are relevanță faptul că potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ. părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubiri, întrucât aceste dispoziții constituie o excepție, iar art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este de strictă interpretare.

De asemenea, a apreciat că potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ. necompetența este de ordine privată, având în vedere că părțile au posibilitatea să înlăture competența exclusivă instituită de art. 121 C. proc. civ., iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Or, neinvocarea excepției de către pârât, atrage competența instanței inițial investite de reclamant, respectiv Judecătoria Timișoara.

În consecință, Judecătoria Oradea a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Timișoara.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ. și art. 136 din același act normativ Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în sensul că, deși ambele instanțe aflate în conflict s-au raportat la dispozițiile art. 121 C. proc. civ., ce se referă la cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator, izvorul conflictului negativ de competență ivit îl reprezintă aprecierea diferită a naturii normei de competență instituite de art. 121 C. proc. civ.

Astfel, în timp ce Judecătoria Timișoara a reținut că art. 121 C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., iar în lipsa alegerii de competență, competența teritorială este absolută, Judecătoria Oradea a apreciat că într-adevăr, competența prevăzută de art. 121 C. proc. civ. este una exclusivă, însă întrucât părțile, în temeiul art. 126 alin. (2) C. proc. civ., au posibilitatea să o înlăture, necompetența este de ordine privată, iar neinvocarea excepției de către pârâtă, atrage competența instanței inițial investite de reclamant.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, pe calea căreia s-a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 508,82 RON debit principal, a sumei de 24,42 RON penalități de întârziere calculate de la data introducerii cererii sau, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii până la data plății și a sumei de 59,35 RON daune/taxe reziliere și echipamente.

Așadar, întrucât creanța reclamantei provine din serviciile și echipamentele oferite pârâtei și neachitate de către aceasta, Înalta Curte reține că raportul juridic dedus judecății este acela dintre un profesionist și un consumator.

Noțiunea de profesionist este definită de art. 2 din Legea nr. 193/2000, ca fiind orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.

Dispozițiile art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 definesc noțiunea de consumator, în sensul că "prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

În aceste coordonate, se reține că potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Acest text de lege are un caracter imperativ și instituie o competență teritorială exclusivă, ce are caracter absolut, dar numai până la data nașterii dreptului la despăgubire, când ea devine de ordine privată, părțile putând să convină în sensul alegerii unei alte instanțe competente.

Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

Pentru ca alegerea de competență la care se referă această normă să producă efectul extinderii competenței instanței este necesar ca înțelegerea (convenția) părților să fie expresă, adică din cuprinsul său să rezulte explicit opțiunea pentru o anumită instanță, iar respectiva convenție să intervină numai după ce dreptul la despăgubire s-a născut.

De aceea, greșit a reținut Judecătoria Oradea că din neinvocarea de către pârâtă a necompetenței ar rezulta incidența art. 126 alin. (2) C. proc. civ., deoarece atât doctrina, cât și jurisprudența au subliniat natura expresă a convenției la care se referă legea, neputând fi valorificată o manifestare tacită de voință în acest sens.

Cum însă în speța pendinte nu există o derogare de la dispozițiile art. 121 C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada încheierii unei convenții de alegere a instanței competente ulterior nașterii dreptului la despăgubire, competența teritorială de soluționare a cauzei este una exclusivă, de ordine publică și aparține instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâta - consumator.

În plus, ea putea fi invocată din oficiu de instanță conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte reține că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de valoare redusă formulată de un profesionist împotriva unui consumator este cea în circumscripția căreia, la data intentării cererii, își avea domiciliul pârâta - consumator (Oradea, Calea x, jud. Bihor), respectiv Judecătoria Oradea, sens în care, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.