ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 10.08.2023 sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului B. la plata sumei de 979,85 RON - contravaloare servicii și rate echipamente, a sumei de 311,69 RON - despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, a sumei de 93,93 RON - penalități de întârziere și a penalităților calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1026 și următoarele din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3525 din 15 mai 2024, Judecătoria Bacău, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și alin. (2) și art. 121 C. proc. civ., iar, în raport cu obiectul și cauza acțiunii deduse judecății, respectiv cerere cu valoare redusă, având ca temei un contract de prestări servicii, a constatat că reclamanta este un profesionist, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, iar cererea este îndreptată împotriva unui consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din același act normativ.

A reținut că norma de competență instituită de art. 121 C. proc. civ., potrivit căreia soluționarea cererilor formulate de un profesionist, în contradictoriu cu un consumator, este dată de legiuitor în competența exclusivă a instanței de la domiciliul consumatorului, este una imperativă, de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., situație ce nu se regăsește în cauză întrucât nu există o convenție expresă în acest sens.

Din verificările efectuate din oficiu de către instanță în baza de date DEPABD, s-a reținut că domiciliul pârâtului B. este în mun. Oradea, str. x, jud. Oradea, care se află în circumscripția Judecătoriei Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2509 din 14 iunie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prevederile art. 121 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă, însă, având în vedere trimiterea la dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că părțile au posibilitatea să înlăture această competență.

Instanța a apreciat că, din interpretarea logică a prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., reiese că necompetența de ordine publică presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv încălcarea competenței exclusive a unei alte instanțe de același grad și faptul că părțile nu au posibilitatea de a o înlătura.

Faptul că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire nu are relevanță întrucât, constituind o excepție, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare.

Prin urmare, întrucât părțile au posibilitatea să înlăture competența exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ., instanța a apreciat că nu este îndeplinită cea de a doua condiție pentru a fi în situația unei necompetențe de ordine publică, astfel încât, față de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența este de ordine privată.

În consecință, această instanță a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Oradea.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, prin care reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 979,85 RON - contravaloare servicii și rate echipamente, a sumei de 311,69 RON - despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, a sumei de 93,93 RON - penalități de întârziere și a penalităților calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Bacău și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a regimului juridic al dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., de ordine privată sau de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea de valoarea redusă în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

Înalta Curte constată că nu se poate determina competența de soluționare a cauzei prin aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Aceasta întrucât, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Se reține că aceste dispoziții sunt aplicabile în toate situațiile în care obiectul cererii este în legătura cu raporturile juridice născute între consumator și profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit, iar, în speță, sumele solicitate pârâtului își au izvorul în contractul de furnizare de servicii de comunicații electronice mobile, încheiat între C. S.A. și pârât.

În cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Este real că dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Totodată, dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd că, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

Înalta Curte constată, însă, că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că părțile au încheiat o convenție de alegere a instanței competente în condițiile de mai sus, astfel că sunt aplicabile dispozițiile privind competența teritorială potrivit regulilor anterior arătate.

Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată de părți ori de către judecător inclusiv, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Înalta Curte mai reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Bacău a fost invocată de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, când părțile ar fi putut pune concluzii, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv verificările în baza de date DEPABD, s-a constatat că domiciliul pârâtului, având calitatea de consumator, este în str. x, Oradea, jud. Oradea, care se află în circumscripția Judecătoriei Oradea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.