ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 734/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Cererea

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 04 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 948,54 RON reprezentând contravaloare serviciilor furnizate și la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat, în esență, că debitul izvorăște din executarea contractului nr. x/01.02.2018 încheiat de pârât cu C. S.A. și că a dobândit creanța prin cesiune.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1028 și următoarele C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin sentința civilă nr. 10339/2023 din data de 08 noiembrie 2023, Judecătoria Sector 3, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reținut că pârâtul B. are calitatea de consumator, iar reclamanta A. S.R.L. are calitatea de profesionist conform art. 2 pct. 2 și 3 din Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și art. 3 alin. (2) și (3) C. civ.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența materială de a soluționa cererile de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun. Conform art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Instanța a conchis că, întrucât pârâtul figurează cu domiciliul înregistrat în comuna Sălard, jud. Bihor, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Oradea.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința civilă nr. 66/2024 din 16 ianuarie 2024, Judecătoria Oradea, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sector 3 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Oradea și Judecătoria Sector 3 București și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

A relevat că din interpretarea logică a prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că necompetența de ordine publică reglementată presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv încălcarea competenței exclusive a unei alte instanțe de același grad iar părțile să nu aibă posibilitatea de a o înlătura.

Potrivit art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

Conform prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părțile au posibilitatea să înlăture competența exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ. iar faptul că această convenție atributivă de competență poate fi încheiată doar după nașterea dreptului la despăgubire nu are relevanță întrucât legea (art. 129 alin. (2) pct. 3 teza a II-a) nu distinge, nefiind îndeplinită astfel cea de a doua condiție pentru a fi în situația unei necompetențe de ordine publică.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 și alin. (3) C. proc. civ., chiar și în situația în care se reține calitatea de consumator a pârâtului și competența exclusivă a instanței de la domiciliul consumatorului, necompetența este de ordine privată, iar nu publică, neputând fi invocată din oficiu de către instanță.

Fiind o necompetență de ordine privată, față de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe iar neinvocarea necompetenței de către pârât atrage competența instanței sesizate.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Sector 3 București și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora de stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Prin cererea de valoare redusă cu care a învestit instanța de judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 948,54 RON reprezentând contravaloare servicii furnizate și la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În speță, cedenta C. S.A., în calitate de furnizor de servicii de telefonie, și pârâtul B., în calitate de consumator, au încheiat un contract de abonament, având ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice în schimbul tarifelor stabilite prin anexa la contract.

Ulterior, creanțele operatorului economic decurgând din contract au fost cedate către reclamanta A. S.R.L., societate specializată în recuperarea de datorii.

Potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor de valoare redusă se stabilește potrivit dreptului comun.

Prezentul litigiu a fost inițiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite în cadrul anexei la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată.

Astfel, la punctul 1 din anexa anterior menționată, operatorul economic este definit ca fiind "persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii", iar, la punctul 13 din aceeași anexă, se arată că este consumator "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

Prin urmare, în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății, Înalta Curte reține atât calitatea de profesionist a reclamantei, care în urma cesionării contractului încheiat cu C. S.A., acționează în cadrul activității sale comerciale de recuperare creanțe, cât și calitatea de consumator a pârâtului, care a încheiat un contract de servicii de telecomunicații ca persoană fizică, fără a se menționa în contract vreun scop din sfera activității comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Calitatea părților și natura raportului juridic determină incidența normei de competență exclusivă, prevăzute de dispozițiile art. 121 C. proc. civ. potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

În prezenta cauză, instanța constată că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire.

Totodată, schimbarea creditorului (prin cesiunea creanței) nu este de natură a schimba calitatea părților, în sensul prevederilor legale anterior arătate.

Raportat la dispozițiile art. 121 C. proc. civ., derogatorii de la dreptul comun, precum și la prevederile art. 129 alin. (2) pct. (3) din același cod, norma de competență teritorială incidentă în prezenta cauză este una exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura.

Astfel, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Totodată, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică, cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

În cauză, fiind vorba de o regulă de competență teritorială absolută, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de ordine publică a necompetenței teritoriale absolute trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În speță, Judecătoria Sector 3 București a invocat această excepție în condițiile prevăzute de lege, respectiv la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, cum din extrasul DEPABD, aflată la dosarul Judecătoriei Sector 3 București, rezultă că, la data formulării acțiunii, 04 mai 2023, domiciliul acestuia este în sat Sălard, comuna Sălard, nr. 57, județul Bihor, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 121 din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului (consumatorului).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.