ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1712/2024

HOTĂRÂRE

19.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1712/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș, secția civilă, în data de 28 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, să dispună obligarea pârâtului B. la plata sumei de 742,48 RON, cu titlu de debit principal, precum și a dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea în integralitate a debitului restant, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.026 și urm. din C. proc. civ., precum și art. 1.566 și urm. din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2834/2024 din 13 martie 2024, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, această instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) și art. 121 teza I C. proc. civ., iar raportat la calitatea părților, a apreciat că, în raporturile juridice dintre părți, cedentul a acționat în calitate de profesionist, respectiv operator economic, iar pârâta, în calitate de consumator.

Astfel, prin art. 121 teza I C. proc. civ. se instituie o competență teritorială absolută, așa încât competența judecătoriei de la domiciliul consumatorului, respectiv pârâta din prezenta cauză, nu poate fi înlăturată.

Din verificările efectuate din oficiu de către instanță în baza de date DEPABD, s-a reținut că domiciliul pârâtului B. este în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, care se află în circumscripția Judecătoriei Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1596/2024 din 12 aprilie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a apreciat că interpretarea prevederilor art. 121 C. proc. civ., conform căreia competența teritorială instituită ar fi de ordine publică, este contrară prevederilor art. 129 din cod.

Din interpretarea logică a prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanța a apreciat că reiese că necompetența de ordine publică presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv încălcarea competenței exclusive a unei alte instanțe de același grad, iar părțile să nu aibă posibilitatea de a o înlătura.

Competența teritorială prevăzută la art. 121 C. proc. civ. este, evident, una exclusivă, însă, având în vedere trimiterea la dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că părțile au posibilitatea să înlăture această competență.

Faptul că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire nu are relevanță întrucât, constituind o excepție, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din cod sunt de strictă interpretare.

Prin urmare, întrucât părțile au posibilitatea să înlăture competența exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ., instanța a apreciat că nu este îndeplinită cea de a doua condiție pentru a fi în situația unei necompetențe de ordine publică, astfel încât, față de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența este de ordine privată.

În consecință, această instanță a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Oradea.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, prin care reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 742,48 RON, cu titlu de debit principal, precum și a dobânzii penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea în integralitate a debitului restant.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu interpretarea diferită dată regimului juridic al dispozițiilor referitoare la necompetență, de ordine privată sau de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Se observă că, în cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Într-adevăr, dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd că, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

În cauză, din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente, astfel că sunt aplicabile dispozițiile privind competența teritorială potrivit regulilor anterior arătate.

Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată de părți ori de către judecător inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Înalta Curte mai reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Târgu Mureș a fost invocată de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, când părțile ar fi putut pune concluzii, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Este important de precizat că reclamanta este profesionist în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 și al art. 3 C. civ., întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în furnizarea de servicii, iar cererea se îndreaptă împotriva persoanei fizice având calitatea de consumator.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv verificările în baza de date DEPABD, s-a constat că domiciliul pârâtei, având calitatea de consumator, este în bd. x, mun. Oradea, care se află în circumscripția Judecătoriei Oradea.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea.