ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1830/2025

HOTĂRÂRE

22.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1830/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 24.11.2023 sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 692.16 RON, reprezentând debit principal, penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi calculate începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare și până la plata efectivă, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1025-1032 și urm. C. proc. civ., art. 969 și urm. din C. civ., art. 1270 Noul C. civ., art. 223 raportat la art. 411 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 249 din 07 martie 2025, Judecătoria Aiud a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivare, această instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) și art. 121 teza I C. proc. civ. iar, raportat la calitatea părților, a apreciat că, în raporturile juridice dintre părți, cedentul a acționat în calitate de profesionist, iar pârâtul, în calitate de consumator.

Astfel, prin art. 121 teza I C. proc. civ. se instituie o competență teritorială absolută, așa încât competența judecătoriei de la domiciliul consumatorului, respectiv pârâtul din prezenta cauză, nu poate fi înlăturată.

Din verificările efectuate din oficiu de către instanță în baza de date DEPABD s-a reținut că pârâtul B. are reședința, începând cu anul 2022, în mun. Cluj Napoca, strada x, nr. 6A, jud. Cluj, motiv pentru care instanța domiciliului pârâtului consumator a fost apreciată ca fiind Judecătoria Cluj-Napoca.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 9665/CC din 26 iunie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând judecarea cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a apreciat incidența în speță a acelorași dispoziții legale, însă a apreciat că prezintă relevanță, din perspectiva art. 121 C. proc. civ., locul de domiciliu al consumatorului pârât, iar nu reședința acestuia.

Astfel, observând că la data înregistrării cererii de valoare redusă domiciliul pârâtului se afla în comuna Unirea, jud. Alba, care este, conform H.G. nr. 1217/2023 pe raza teritorială a comunei Aiud, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Aiud și Judecătoria Cluj-Napoca.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, prin care reclamanta A. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului B. la plata sumei de 692,16 RON, cu titlu de debit principal, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,2%pe zi calculate cu a zecea zi a lunii următoare și până la plata efectivă.

Înalta Curte reține că instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

Cât privește competența teritorială, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Se observă că, în cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Instanțele aflate în conflict au reținut în concordanță aplicabilitatea dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., însă chestiunea care a determinat declinările reciproce de competență a privit interpretarea diferită, atribuită noțiunii de domiciliu în situația particulară din speță. Judecătoria Aiud s-a raportat la domiciliul de fapt al pârâtului, iar Judecătoria Cluj-Napoca a dat prevalență domiciliului care figurează înscris în actul de identitate, și care era valabil la data introducerii acțiunii pe rolul instanței.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată de părți ori de către judecător inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Înalta Curte mai reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Aiud a fost invocată de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, când părțile ar fi putut pune concluzii, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Este important de precizat că reclamanta este profesionist în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 și al art. 3 C. civ., întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în furnizarea de servicii, iar cererea se îndreaptă împotriva persoanei fizice având calitatea de consumator.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv verificările în baza de date DEPABD, s-a constat că la data înregistrării pe rolul instanței a acțiunii, 24.11.2023, domiciliul pârâtului, având calitatea de consumator, era în comuna Unirea, jud. Alba, care se află în circumscripția Judecătoriei Aiud.

În conformitate cu dispozițiile art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală.

Art. 91 din același act normativ prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reține că, într-adevăr, noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus vizează, în sens procesual, locuința unde locuiește în fapt persoana chemată în judecată.

Însă, pârâtul a avut reședința stabilită în Cluj-Napoca, str. x doar în perioada 19.03.2021-18.03.2022, deci cu mult anterior înregistrării pe rolul instanței a prezentei acțiuni iar, pe de altă parte nici nu reiese din actele dosarului că acesta ar mai locui la respectiva adresă, actele de procedură neputând fi comunicate acestuia, fiind doar afișate la sediul primăriei.

Prin urmare, pârâtul nu locuiește efectiv la adresa din Cluj Napoca și are domiciliu activ, anterior înregistrării prezentei acțiuni, în comuna Unirea, jud. Alba, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Aiud, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.