ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 30.01.2023, reclamanta A. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la plata sumei de 677,30 RON, cu titlu de comision de intermediere, precum și la plata penalităților de întârziere aferente, în cuantum de 1%/zi de întârziere din valoarea sumei datorate începând cu data de 22.12.2021 și până la plata integrală a creanței principale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026 și următoarele C. proc. civ., art. 223 C. proc. civ., art. 2101 alin. (1) C. civ.

La primul termen de judecată din 2 mai 2023, potrivit încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanța a prorogat pronunțarea cu privire la competență și la probațiune în temeiul principiului nemijlocirii consacrat de art. 16 C. proc. civ., pentru ca judecătorul titular să se pronunțe cu privire la aceste aspecte, motiv pentru care a amânat cauza la 05.09.2023.

La termenul din 5 septembrie 2023, potrivit încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanța a verificat din oficiu competența de soluționare a cauzei, iar, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și a rămas în pronunțare asupra acesteia. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20 septembrie 2023.

Prin sentința civilă nr. 10561/CC/2023 din 20 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu de către instanță, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că, în fapt, conform verificărilor D.E.P.A.B.D. efectutate din oficiu în dosar, pârâta domiciliază în Podu Iloaiei, jud. Iași, începând cu data de 11 octombrie 2022.

De asemenea, a mai reținut că, potrivit art. 7.2. din contract, părțile au convenit ca litigiile ivite între acestea să fie soluționate de instanțele judecătorești competente, iar, potrivit art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială se stabilește conform dreptului comun, aceste prevederi fiind incluse în titlul privind procedura specială de judecată în cazul cererilor cu valoare redusă.

În continuare, prima instanță de conflict a mai reținut că, potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile, cel din urmă text legal menționat stabilind că: În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

Față de cele mai sus arătate, prima instanță de conflict a statuat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., ce instituie un caz de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului, stabilirea în cazul de față a calităților de profesionist, respectiv de consumator, întemeindu-se pe dispozițiile art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 193/2000, ce definesc ambele noțiuni

Totodată, a mai reținut că, din înscrisurile aflate la dosar, nu reiese faptul că părțile prezentului litigiu ar fi convenit alegerea unei alte instanțe decât cea prevăzută la art. 121 C. proc. civ., prin încheierea unei convenții ulterioare nașterii dreptului de creanță al reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, față de împrejurarea că domiciliul efectiv al pârâtei la momentul sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca se afla în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, în temeiul art. 121 C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu de către instanță, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 3 octombrie 2023, sub același număr de dosar, fixându-se termen de judecată la 13.11.2023, fără citarea părților, în camera de consiliu.

La termenul de judecată stabilit la 13 noiembrie 2023 în camera de consiliu, Judecătoria Iași a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale și a rămas în pronunțare asupra acesteia. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării în cauză la data de 15.11.2023.

Prin sentința civilă nr. 10857/2023 din 15 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 63/2024 din data de 18 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de valoare redusă formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, a constatat ivit conflictul de necompetență teritorială și înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut că cererea de valoare redusă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 30.01.2023, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 02.05.2023, termen la care instanța a prorogat pronunțarea cu privire la competență și la probe în temeiul art. 16 C. proc. civ. și a amânat cauza pentru data de 05.09.2023.

Totodată, a mai reținut că, în ședința din data de 05.09.2023, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și a amânat pronunțare pentru data de 20.09.2023 când, prin sentința civilă nr. 10561/CC/2023 din data de 20.09.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei civile în favoarea Judecătoriei Iași.

În continuare, evocând dispozițiile art. 130 alin. (1), art. 131 din C. proc. civ., cea de a doua instanță de conflict a reținut că, din aceste dispoziții legale rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență.

De asemenea, a mai arătat că, prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 13.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, Judecătoria Iași a statuat în sensul că aparține Judecătoriei Cluj-Napoca competența de soluționare a cauzei, întrucât a operat o prorogare legală de competență prin neinvocarea excepției de necompetență la primul termen de judecată din data de 02.05.2023, când procedura era legal îndeplinită și părțile puteau pune concluzii, cauza fiind amânată pentru ca judecătorul titular să se pronunțe cu privire la competență și probe.

Constatând că, din cuprinsul încheierii nu rezultă niciun motiv pentru care părțile nu ar fi putut pune concluzii, Judecătoria Iași a stabilit că, în speță, a avut loc consolidarea competenței instanței inițial sesizate, respectiv a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, declinând, pe cale de consecință, competența de soluționare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, constatând ivit conflictul de necompetență teritorială, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 6 decembrie 2023, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Iași, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că litigiul pendinte are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a acestor cereri, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispozițiile de drept comun.

Fiind, așadar, în ipoteza unei cereri de valoare redusă, în care competența materială revine judecătoriei (conform dispozițiilor art. 1028 alin. (1) C. proc. civ.), Înalta Curte reține că, în ce privește competența teritorială, regula generală este cea prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.:"cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Însă, având în vedere că, în cauză, cererea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, sunt aplicabile dispozițiile art. 121 teza I C. proc. civ.: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Fiind, așadar, în ipoteza prevăzută de art. 121 C. proc. civ., competența teritorială este una exclusivă, de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată în condițiile art. 130 alin. (2) din același Cod, cu mențiunea că, fiind o cerere de valoare redusă, a cărei procedură se desfășoară în întregime în scris, în camera de consiliu, fără citarea părților (cu excepția situației în care instanța a fixat un termen pentru înfățișarea părților, conform art. 1030 alin. (10) C. proc. civ.), necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile pot pune concluzii în fața primei instanțe.

Așadar, dacă necompetența nu a fost invocată în condițiile art. 131 alin. (1) ori, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

În speță, prima instanță sesizată, Judecătoria Cluj-Napoca, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale la al doilea termen acordat în cauză (05.09.2023), după ce, la primul termen de judecată din 02.05.2023, conform încheierii de la acea dată, instanța a prorogat pronunțarea cu privire la competență și la probațiune în temeiul principiului nemijlocirii consacrat de art. 16 C. proc. civ., pentru ca judecătorul titular să se pronunțe cu privire la aceste aspecte, acordând, în acest sens, termen la 05.09.2023.

Cu toate că legiuitorul a prevăzut în mod excepțional posibilitatea ca atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, judecătorul să acorde un singur termen în acest scop, în speță, motivul invocat la primul termen de judecată de prima instanță sesizată nu se pliază pe ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, în condițiile în care judecătorul primei instanțe învestite nu a amânat judecata cauzei pentru a solicita lămuriri/probe suplimentare apreciate ca necesare în vederea stabilirii competenței, ci a prorogat pronunțarea cu privire la competență pe un motiv străin de cel prevăzut de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că amânarea judecării cauzei pentru motivul invocat nu se verifică a fi procedural corect, astfel încât, la termenul din 02.05.2023 judecătorul era obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Prin urmare, la termenul următor (05.09.2023), când instanța/Judecătoria Cluj-Napoca a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, era deja depășit momentul la care instanța putea să își verifice competența.

Însă, conform soluției adoptate prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a doua instanță sesizată în urma declinării de competență are posibilitatea de a-și verifica propria competență nu numai prin raportare la dispozițiile legale care instituie regulile de competență, ci și prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a procedat la respectarea dispozițiilor referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență.

Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul. De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

Așadar, în măsura în care excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanța rămâne competentă teritorial a soluționa cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă aceasta ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

Așa fiind, în raport și de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competență în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2024.