ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2503/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă la 26.11.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. și pe intervenientul forțat C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei 600.000 euro, reprezentând daune morale, a sumei de 100.000 euro, cu titlul de daune materiale, a dobânzii legale aferentă acestor sume, calculată de la data producerii prejudiciului până la data plății efective, și a cheltuielilor de judecată.

La 30.01.2019, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii.

Prin sentința civilă nr. 113/07.03.2019, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin încheierea din 11.09.2019, Tribunalul Specializat Cluj a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia; reluarea judecății a fost dispusă de tribunal prin încheierea din 01.07.2020.

Prin înscrisul depus la 27.09.2021, reclamanta a precizat că dobânda legală solicitată este de 0,2%/zi de întârziere, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, începând cu data producerii prejudiciului și până la data plății efective; la termenul din 06.10.2021, pârâta a invocat excepția tardivității formulării acestei cereri modificatoare.

Prin sentința civilă nr. 2111/02.11.2021, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția tardivității modificării acțiunii în privința cererii de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 70.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând daune morale, a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la 06.05.2018 și până la data achitării integrale, a sumei de 11.030,01 RON, reprezentând daune materiale, a dobânzii legale aferente, începând cu data efectuării cheltuielilor de către reclamantă și până la data achitării integrale și a sumei de 3.069,35 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins, în rest, pretențiile reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel principal, iar reclamanta a promovat apel incident.

Prin cererea de apel, pârâta a solicitat suspendarea cauzei, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 11.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins cererea de suspendare, iar prin decizia civilă nr. 599/08.11.2022, a respins ambele apeluri; prin încheierea de îndreptare din 10.01.2023, a fost completat dispozitivul deciziei cu mențiunea că este executorie.

Pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; în subsidiar, a solicitat instanței de recurs rejudecarea cauzei, diminuarea daunelor morale și înlăturarea dobânzii legale.

Prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac a reiterat cererea de suspendare a judecății cauzei, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, întrucât, prin sentința nr. 507/09.02.2022, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a hotărât deschiderea procedurii insolvenței sale.

În dezvoltarea motivelor de casare, printr-o primă critică, recurenta a arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele speciale privind cuantumul daunelor morale și nu a motivat soluția în această privință.

A susținut că instanța de prim control judiciar putea să aibă în vedere Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, întocmit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în colaborare cu Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și cu Uniunea Națională a Societăților de Asigurare din România, potrivit căruia valoarea medie de despăgubire acordată pentru vătămări este de 301 RON/zi de spitalizare, sumă la care se poate aplica indicele de inflație de 119,22%, stabilit de Institutul Național de Statistică pentru perioada 01.01.2010-31.12.2020.

Totodată, a relevat mai multe soluții din practica recentă a instanțelor de judecată privind valoarea daunelor morale în raport cu zilele de îngrijiri medicale, afirmând că instanța de apel putea să le aibă în vedere.

Prin a doua critică, recurenta-pârâtă a vizat soluția de acordare a dobânzii legale aferentă sumelor admise, calculul acesteia de la data accidentului și neaplicarea dispozițiilor speciale prevăzute de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 132/2017.

Evocând prevederea legală anterior menționată, a susținut că răspunderea asigurătorului este angajată în temeiul unor legi speciale, derogatorii de la dreptul comun, și, prin urmare, daunele la plata cărora a fost obligată pot genera ca accesorii nu dobândă legală, ci exclusiv penalități în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive.

Recurenta-pârâtă și-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluționat de completul de filtru.

În drept, recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la 08.05.2023, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea căii de atac.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar în opinia raportorului, soluția preconizată a fost aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul a fost, potrivit încheierii din 27.09.2023, comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare, drept de care acestea nu s-au prevalat.

Examinând recursul, cu prioritate, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d), în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, deși recurenta-pârâtă a indicat drept temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., examinarea cererii de recurs relevă că nu au fost dezvoltate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel.

Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs, subsumat cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., critica privește temeinicia soluției privind daunele morale acordate de instanța de fond și nu nelegalitate deciziei atacate; astfel, deși susține că hotărârea recurată nu este motivată, dezvoltarea criticilor de către recurentă reflectă nemulțumirea acesteia față de cuantumul despăgubirilor la plata cărora care a fost obligată.

Totodată, atât cu privire la acest motiv de recurs, cât și față de cel de-al doilea, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de recurs reia aceleași argumente expuse prin cererea de apel, examinate deja de instanța de prim control judiciar, astfel că nu pot fi reanalizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Aserțiunile recurentei-pârâte din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă, așadar, o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor cuprinse în art. 486 alin. (1) C. proc. civ., permițând concluzia că, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, autoarea căii de atac urmărește să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor sale, incompatibilă cu natura neevolutivă a căii de atac exercitate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte conchide, așadar, că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi încadrată în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și constată incidentă sancțiunea nulității recursului, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, situație care, deopotrivă, încalcă exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar D.., împotriva deciziei civile nr. 599/08.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.