ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2026

Ședința publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, în data de 17 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței, prin intermediul procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului la plata sumei de 683,86 RON, împreună cu penalitățile de întârziere, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1028 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 121 C. proc. civ., instanța competentă este cea în a cărei rază de competență se află domiciliul consumatorului din punct de vedere faptic, și anume Judecătoria Salonta, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată de către o parte care acționează în calitate de profesionist, într-un raport juridic în care pârâtul are calitatea de consumator, fără ca părțile să fi convenit în scris, ulterior nașterii dreptului la despăgubire, alegerea competenței în favoarea unei alte instanțe.

În acest sens, din ansamblul actelor existente în dosarul cauzei (fișa privind verificările efectuate în sistemul D.E.P.A.B.D. – f. nr. x), instanța a observat că debitorul are stabilită reședința în satul Cociuba Mare, comuna Cociuba Mare, localitate situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Salonta, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993 și ale Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ.

Instanța a mai avut în vedere că normele de competență teritorială reglementate în materia protecției consumatorilor au caracter absolut, stabilind o competență exclusivă în favoarea instanței, în speță în a cărei circumscripție se află domiciliul faptic al consumatorului, fără ca reclamanta să aibă alegerea de a opta pentru sesizarea unei alte instanțe, consecința unei astfel de conduite fiind, în ipoteza admiterii excepției, declinarea competenței de soluționare a cererii către instanța de la domiciliul consumatorului.

A mai constatat că, deși adresa de domiciliu a debitorului este situată în municipiul Cluj-Napoca, este relevant domiciliul părții în sens procesual, și anume locuința efectivă a părții, noțiunea de "domiciliu" utilizată de legiuitor în vederea stabilirii competenței privind domiciliul efectiv, în fapt, al persoanei, iar nu noțiunea de "domiciliu" în accepțiunea art. 86 și urm. C. civ.

În motivare, această instanță a reținut, raportat la dispozițiile art. 121, art. 126 și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., că soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență, după nașterea dreptului la despăgubire, este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, în atare situație competența fiind una absolută.

În cauză, din verificarea bazei de date DEPABD, atașate la dosarul cauzei, rezultă că, la data înregistrării cererii (17.03.2025), domiciliul debitorului era în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, care nu se află în circumscripția Judecătoriei Salonta, ci în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca.

Împrejurarea că în perioada 09.09.2024-08.09.2025, debitorul figurează cu reședința în jud. Bihor, nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței instanței, întrucât art. 121 C. proc. civ. vizează drept criteriu de determinare a instanței competente strict domiciliul consumatorului, nu și reședința acestuia, norma fiind de strictă interpretare.

Ca atare, împrejurarea că debitorul are reședința pe raza județului Bihor, nu poate constitui, în opinia instanței, un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile art. 121 C. proc. civ., care fac referire la domiciliul consumatorului.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, pentru considerentele expuse în continuare:

Conflictul de competență s-a ivit între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Salonta, ambele instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cererea cu valoare redusă, având ca obiect pretențiile reclamantei A. împotriva pârâtului B..

Deși ambele instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., în raport cu natura cauzei, pretențiile fiind formulate de către un profesionist împotriva unui consumator, desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la noțiunea de domiciliu în situația particulară din speță. Judecătoria Cluj-Napoca s-a raportat la locuința efectivă (reședința) pârâtului la data sesizării instanței, iar Judecătoria Salonta a dat prevalență domiciliului care figurează înscris în actul de identitate.

În speță, prin cererea formulată pe calea procedurii cererilor de valoare redusă, în 17.03.2025, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 683,86 RON, reprezentând debit principal, precum și a penalităților de întârziere.

Creanța pe care reclamanta tinde să o realizeze prin promovarea acțiunii rezidă din pretinsa nerespectare, de către pârâtă, a condițiilor contractuale stabilite prin contractul de furnizare servicii nr. x/12.06.2019 (completat cu contractul de furnizare servicii nr. x/20.05.2020), cu privire la care C. S.A. și reclamanta au încheiat contractul de cesiune de creanță.

Referitor la competența teritorială de soluționare a cererilor de valoare redusă, se constată că dispozițiile art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că aceasta se stabilește potrivit dreptului comun, ceea ce, în accepțiunea acestei norme juridice, înseamnă corespunzător materiei căreia îi aparține litigiul. Izvorând din contractul încheiat de un profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 și al art. 3 C. civ., cu un consumator, în stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora aceste cereri se introduc numai la instanța de la domiciliul consumatorului.

În ceea ce privește domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reține că este un atribut de identificare al acesteia, noțiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală." Dacă o persoană are mai multe locuințe statornice, atunci numai una dintre acestea are semnificația juridică a domiciliului, anume cea principală.

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și ale art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu" se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Totodată, art. 91 C. civ. reține că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Potrivit acestui text legal, se reține că, prin înscrierea în evidențele oficiale, legiuitorul a acordat reședinței opozabilitate față de terți.

Scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă a părții, deoarece aceasta ar fi lipsită de exercițiul drepturilor sale procedurale, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoașterii de către parte a existenței procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

Din actele dosarului (verificarea în baza de date DEPAB aflată la dosarul Judecătoriei Salonta) rezultă că pârâtul își are reședința stabilită în sat Cocoiuba Mare, județul Bihor, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Salonta, pentru perioada 09 septembrie 2024-08 septembrie 2025, cererea dedusă judecății fiind introdusă în data de 17 martie 2025.

Astfel, în scopul determinării competenței teritoriale, instanța va ține seama de locuința efectivă a pârâtului, prin raportare la necesitățile probatorii și la respectarea dreptului la un proces echitabil, prin posibilitatea acestuia de a lua efectiv la cunoștință de actele de procedură din dosar și respectarea dreptului la apărare.

Cum pârâtul locuiește efectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Salonta, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Salonta este instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.