ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1592/2025

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, secția Civilă la 16.12.2024, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecata pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.079 RON, la care se adaugă și dobânda legală; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 477/11.03.2025, Judecătoria Satu Mare, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.

Pentru a hotărî astfel, a evocat art. 1.028 și art. 121 C. proc. civ., reținând că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâta de consumator, astfel că orice cerere formulată de reclamant împotriva pârâtului poate fi introdusă numai la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 270/03.07.2025, Judecătoria Orșova a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prevederile art. 121 C. proc. civ., care reglementează un caz de competență teritorială absolută, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece pârâta nu are calitatea de consumator, ci de profesionist, fiind o persoană juridică.

De asemenea, a apreciat că în cauză competența teritorială nu era una exclusivă, ci era dată de regula generală în materia competenței teritoriale, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în circumscripția căreia își are sediul pârâtul, norma instituind o competență teritorială de ordine privată.

Instanța a mai reținut că, potrivit art. 13 alin. (1) din contractul nr. x din 28.10.2021, părțile au stabilit ca eventualele litigii să fie soluționate de instanțele judecătorești competente de pe raza municipiului Satu Mare; astfel, în raport cu această clauză și cu dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că alegerea de competență convențională este valabilă, iar Judecătoria Satu Mare este competentă să soluționeze cauza.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 21.08.2025.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict privesc competența teritorială și derivă din calificarea cauzei ca fiind un litigiu în materia protecției consumatorului.

Opus acestei statuări, instanța supremă notează că actele dosarului reflectă că raportul juridic litigios a fost încheiat între doi profesioniști, iar cauza are ca obiect o cerere de valoare redusă, în care art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ. prevede determinarea competenței teritoriale potrivit regulilor dreptului comun.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Astfel, în raport cu obiectul ei - răspunderea contractuală în baza unui contact de vânzare-cumpărare piese de schimb auto, accesorii auto, lubrifianți, anvelope, scule și utilaje prevăzute în catalogul electronic al vânzătorului, cererea nu atrăgea incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, iar în prezența unor reguli dispozitive, excepția necompetenței teritoriale relative poate fi invocată numai de pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în absența acestei poziții procesuale, instanța nu se poate dezînvesti pentru acest motiv.

În procesul de față, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ., și nu a invocat o atare excepție, determinând, prin atitudinea ei pasivă, consolidarea competenței primei instanțe sesizate.

Față de impedimentul legal ce opera cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetența de ordine privată, competența ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanță a devenit necompetentă.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2025.