ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 19.08.2021, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 57.820,16 RON, reprezentând valoarea totală a facturilor nr. x/6.10.2020, y/23.10.2020, z/5.11.2020, w/11.11.2020 și a dobânzii penalizatoare aferente acestei sume, în termen de 30 de zile de la data pronunțării ordonanței de plată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, apreciind că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 3620/10.11.2021, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță sesizată a reținut că între părțile în litigiu s-au derulat relații comerciale în baza cărora s-au facturi care, chiar dacă ar fi considerate contracte în formă simplificată, nu prevăd executarea vreunei obligații în Satu Mare.

În acest context, a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanța competentă fiind cea de la sediul pârâtului, conform art. 107 alin. (1) din același Cod.

Constatând că sediul pârâtei este în București, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 1158/09.02.2022, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare și a înaintat dosarul Înaltei Curți în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, a constatat că deși pârâta (debitoare) susține că între părți nu a fost încheiat un contract, aceasta recunoaște una dintre facturile în care este menționat sediul reclamantei (creditoare).

A mai reținut că destinatarul obligației de plată a prețului produselor livrate (creditoarea) are sediul în Satu Mare, iar locul executării acestei obligații este la sediul creditorului, conform art. 1.494 alin. (1) lit. a) C. civ.

Constatând că părțile nu și-au manifestat voința în sensul alegerii instanței competente, Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 și cele ale art. 116 C. proc. civ., care stabilesc competența alternativă în favoarea instanței de la locul executării contractului, respectiv Judecătoria Satu Mare.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză există conflict negativ de competență, întrucât două instanțe s-au dezînvestit, declinându-și reciproc competența, astfel încât se impune emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect obligarea pârâtei, pe calea ordonanței de plată, la plata sumei de 57.820,16 RON, reprezentând valoarea facturilor neachitate, la care se adaugă dobânda penalizatoare aferentă.

Potrivit art. 1.016 C. proc. civ., "dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

Astfel, cererea prin care se tinde la valorificarea unei creanțe în procedura ordonanței de plată se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Acest text de lege instituie un caz de competență teritorială alternativă în favoarea instanței de la locul prevăzut în contract pentru executarea, chiar în parte, a obligației. Astfel, aplicabilitatea sa este condiționată de indicarea în contractul dedus judecății a locului executării obligațiilor.

Verificând îndeplinirea acestei cerințe, instanța supremă constată că reclamanta urmărește valorificarea unui drept de creanță împotriva pârâtei în temeiul facturilor nr. x/6.10.2020, nr. y/23.10.2020, nr. z/5.11.2020 și nr. 487/11.11.2020, emise în derularea raporturilor contractuale dintre părți.

În cuprinsul facturilor respective nu este însă indicat locul executării obligațiilor contractuale, astfel cum impune art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care nu se poate reține incidența sa.

În aceste condiții, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza se va determina în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Conform art. 229 alin. (1) C. civ., dovada sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

În aplicarea acestui text de lege, relevant pentru identificarea sediului pârâtei este extrasul O.N.R.C., aflat la dosarul cauzei, din care rezultă că aceasta are sediul în sectorul 2 al Municipiului București.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.