ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1776/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 23 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 61.022,85 RON, reprezentând contravaloarea produselor neachitate și a sumei de 24.414,75 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării culpabile de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.188, art. 1.196, art. 1.268 alin. (4), art. 1.270, art. 1.272 alin. (1) și art. 1350 alin. (1) C. civ.

Pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Reclamanta a formulat cerere adițională prin care a menționat că petitul privind plata sumei de 24.414,75 RON este fundamentat pe răspunderea delictuală.

Prin sentința civilă nr. 10136 din 1 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță sesizată a reținut că nu este incident cazul de competență teritorială alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât nu este întrunită cerința existenței unei convenții în care să fie indicat locul executării obligației.

De asemenea, a reținut că alegerea de competență prevăzută la art. 11.1 din contactul de vânzare structură metalică nr. 336 din 14 noiembrie 2020 nu este valabilă, deoarece contractul nu este semnat de părți.

În aceste condiții, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este cea de la sediul pârâtei, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând că pârâta are sediul în Satu Mare, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 217/2022 din 27 ianuarie 2022, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între instanțele sesizate și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în răspundere contractuală, întemeiată pe contactul de vânzare structură metalică nr. 336 din 14 noiembrie 2020.

După evocarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că prin clauza de la art. 11.1 din acest contract s-a stipulat că toate litigiile apărute între părți în legătură cu executarea contractului se vor soluționa de către instanțele judecătorești competente de la sediul furnizorului.

A mai reținut că nu poate fi analizată validitatea contractului dedus judecății pentru determinarea instanței competente, întrucât această chestiune vizează fondul litigiului.

Constatând că societatea furnizoare este reclamanta din prezenta cauză, care are sediul în sectorul 1 al municipiului București, Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând cerințele impuse de acest text de lege, Înalta Curte constată că în cauză există conflict negativ de competență, întrucât cele două instanțe s-au dezînvestit, declinându-și reciproc competența, astfel încât se impune emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că cererea adițională prin care reclamanta a schimbat temeiul juridic al petitului privind plata sumei de 24.414,75 RON nu poate fi avută în vedere pentru stabilirea instanței competente. Aceasta deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

În consecință, instanța competentă se va stabili prin raportare la cererea de chemare în judecată inițială.

Prin această cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 61.022,85 RON, reprezentând contravaloarea produselor neachitate și a sumei de 24.414,75 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării culpabile de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale.

Actul juridic invocat de reclamantă în fundamentarea pretențiilor sale este reprezentat de contractul de vânzare structură metalică nr. x din 14 noiembrie 2020.

Împrejurarea că respectivul contract depus la dosar nu este semnat de părți constituie o chestiune de fond, întrucât vizează existența drepturilor și obligațiilor generate de acest contract.

Relevant în acest sens este art. 36 teza finală C. proc. civ., conform căruia "existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond." Or, chestiunile de fond nu prezintă relevanță cu privire la stabilirea instanței competente în cadrul regulatorului de competență.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că părțile au convenit ca toate litigiile apărute între părți în legătură cu executarea contractului să fie soluționate de către instanțele judecătorești competente de la sediul furnizorului, conform clauzei stipulate la art. 11.1 din același contract.

Prevederea contractuală anterior evocată are natura unei clauze atributive de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "părțile pot conveni în scris (...) ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Fiind deduse judecății drepturi de care părțile pot dispune, instanța aleasă de părți, respectiv cea de la sediul furnizorului, este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Cum reclamanta are calitatea de furnizor, iar sediul său este în sectorul 1 al municipiului București, rezultă că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 1 București.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.