ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2337/2021

HOTĂRÂRE
04.11.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2337/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2020, creditoarea A. S.A. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitoarea B. S.R.L. să fie obligată la plata următoarelor sume, datorate la data formulării cererii:

- 20.946,61 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenței și până la data plății efective, conform art. 11.1;

- 118.324,93 euro (în RON, la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 18.611,28 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 24.09.2019, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenței și până la data plății efective, conform art. 11.1;

- 135.226,85 euro (în RON, la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 24.09.2019;

- 17.284,90 RON (TVA inclus) cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenței și până la data plății efective, conform art. 11.1;

- 112.254,25 euro (în RON, la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 15.491,15 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenței și până la data plății efective, conform art. 11.1;

- 108.299,84 euro (în RON, la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 18.148,74 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 25.07.2019, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenței și până la data plății efective, conform art. 11.1;

- 117.024,66 euro (în RON, la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 25.07.2019;

- 25.505,04 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 31.05.2019, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenței și până la data plății efective, conform art. 11.1;

- 168.768,49 euro (în RON, la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 31.05.2019;

- 31.522,64 RON (TVA inclus), cu titlu de debite restante conform facturilor emise potrivit art. 10 din contractul de închiriere nr. x din data de 31.05.2019, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 1%/zi aplicat la sumele rămase de achitat din fiecare dintre facturile restante, de la data scadenței și până la data plății efective, conform art. 11.1;

- 123.763,56 euro (în RON, la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune-interese contractuale conform art. 14.2.1 pct. (iii) din contractul nr. x din data de 31.05.2019;

Creditoarea A. S.A. a susținut faptul că Tribunalul București, secția a VI-a civilă este instanța competentă material și teritorial să soluționeze cererea, ținând cont de valoarea estimativă a obiectului cererii, conform prevederilor art. 116 din C. proc. civ. și, având în vedere prevederile art. 19.1. din contracte, prin care s-a stabilit competența de soluționare a diferendelor dintre părți ca aparținând numai instanței de judecată de la sediul locatorului, coroborate cu cele ale art. 94 și 95 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, creditoarea A. S.A. a arătat că a încheiat, în calitate de locator, cu debitoarea B. S.R.L., în calitate de locatar, următoarele contracte de închiriere spații comerciale:

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 30.09.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 30.09.2019 - 30.09.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.275 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părțile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spațiul cu destinație comercială, cu excepția energiei electrice în privința căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.10.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 04.11.2019 - 31.10.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.550 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părțile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spațiul cu destinație comercială, cu excepția energiei electrice în privința căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.08.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 11.09.2019 - 30.08.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.200 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părțile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spațiul cu destinație comercială, cu excepția energiei electrice în privința căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.08.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 18.08.2019 - 31.08.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.122,50 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA (a indicat că reprezintă o eroare materială faptul că în contract apare suma rotunjită, respectiv 2.123 euro).

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părțile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spațiul cu destinație comercială, cu excepția energiei electrice în privința căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 30.09.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 07.10.2019 - 30.09.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.250 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, potrivit art. 10.2.1 din contract, a arătat că părțile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spațiul cu destinație comercială, cu excepția energiei electrice în privința căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.07.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 21.08.2019 - 31.07.2024, chiria de bază a fost stabilită Ia suma de 3.375 euro/lună, în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părțile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spațiul cu destinație comercială, cu excepția energiei electrice în privința căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

Potrivit art. 4.1 din contract, durata de închiriere a fost stabilită până la data de 31.07.2024.

Potrivit art. 10.1.1 din contract, pentru perioada 14.08.2019 - 31.07.2024, chiria de bază a fost stabilită la suma de 2.475 euro/lună,în echivalent RON, la care se adaugă TVA.

Referitor la cheltuielile locative, a arătat că potrivit art. 10.2.1 din contract, părțile au stabilit că acestea vor fi în cuantum fix de 2 euro/mp/lună, în echivalent RON plus TVA, pentru spațiul cu destinație comercială, cu excepția energiei electrice în privința căreia s-a stabilit achitarea contravalorii consumului real.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1014 și următoarele din C. proc. civ. și pe prevederile contractelor de închiriere nr. x/25.07.2019, nr. y/24.09.2019, nr. z/25.07.2019, nr. w/25.07.2019, nr. t/25.07.2019, nr. s/31.05.2019 și nr. 695/31.05.2019.

La termenul de judecată din 1 martie 2021, Tribunalului București, secția a VI-a civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 573/2021 din 15 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VI-a civilă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a reținut următoarele:

Conform art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoria este competentă să soluționeze orice alte cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

În cauză, pretențiile reclamantei sunt în valoare totală de 57.883,10 RON, sumă ce provine din adunarea pretențiilor din 8 situații juridice distincte, iar niciuna dintre creanțele principlale nu este în valoare mai mare de 200.000 RON, situație ce ar conduce la atragerea competenței materiale a Tribunalului București.

Altfel spus, reclamanta a adunat toate creanțele sale cumpărate de la diverse persoane și, în felul acesta, a considerat că tribunalul ar fi instanța competentă în soluționarea litigiului, situație care nu este permisă de lege.

Singura legătură a celor solicitate de reclamantă este doar aceea că pretențiile, deși distincte și cu izvoare diferite, sunt toate formulate împotriva pârâtei din cauză.

Față de cele arătate, având în vedere că sediul pârâtei este situat pe raza Judecătoriei Satu Mare, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, conform art. 107 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2671/2021 din 25 august 2021, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de creditoarea A. S.A. și s-a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată formulate de creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Tribunalului București, secția VI-a civilă; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Satu Mare, secția civilă și Tribunalul București, secția VI-a civilă și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării regulatorului de competență; s-a suspendat judecata în cauză până la soluționarea regulatorului de competență, potrivit dispozițiilor art. 134 din C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de creditoare, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Art. 129 din C. proc. civ. prevede că: (1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică:

(3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Conform art. 95 din C. proc. civ., "tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe", iar potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., "judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

Totodată, Judecătoria Satu Mare, secția civilă a reținut că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Aplicând aceste texte de lege la cauza dedusă judecății, Judecătoria Satu Mare a reținut că prin cererea de emitere a ordonanței de plată, formulată de creditoarea A. S.A. s-a solicitat obligarea debitoarei B. S.R.L. la plata sumelor de 20.946,61 RON, 18.611,28 RON, 17.284,90 RON, 15.491,15 RON, 18.148,74 RON, 25.505,04 RON și 31.522,64 RON, cu titlu de debite restante, precum și a sumelor de 118.324,96 euro, 135.226,85 euro, 112.254,45 euro, 108.299,84 euro, 117.024,66 euro, 168.768,49 euro și 123.763,56 euro, cu titlu de daune-interese.

Având în vedere că fiecare debit pretins cu titlu de daune-interese depășește valoarea prag de 200.000 RON, prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., ce conferă competență materială de soluționare, judecătoriilor, este esențial a se stabili dacă aceste sume pretinse cu titlu de daune-interese reprezintă cereri principale sau cererii accesorii, fiind incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 30 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii, iar cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

Procedând la analiza capetelor de cerere referitoare la obligarea debitoarei la plata de daune-interese, instanța a constatat că acestea reprezintă niște clauze penale, care se activează în caz de neexecutare a obligației contractuale.

Astfel, părțile au stipulat la art. 14.2.1 pct. (iii) din contractele încheiate că:

"...locatorul ... va avea dreptul ... să ceară locatarului plata tuturor sumelor datorate conform contractului până la data rezilierii, plus daunele pentru prejudiciile suferite de către locator în urma încetării contractului înainte de termen, daune care vor fi echivalente cu valoarea chiriei rămase până la expirarea primilor 5 ani de locațiune, dar nu mai puțin de 6 (șase) chirii lunare...".

Prin această clauză penală, părțile au prevăzut anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor în cazul încetării contractului înainte de termen.

Raportat la aceste aspecte, Judecătoria Satu Mare a constatat că petitele având ca obiect obligarea debitoarei la plata sumelor prevăzute, conform clauzei penale, reprezintă capete de cerere principale, iar nu accesorii, întrucât soluția ce se va pronunța asupra lor nu este dependentă de soluția ce se va pronunța asupra niciunui alt capăt de cerere.

Din contră, aceste petite sunt independente, iar în analiza condițiilor necesar a fi îndeplinite pentru admiterea lor, instanța nu este obligată să aibă în vedere soluția ce se pronunța cu privire la celelalte petite ale acțiunii.

Cererile ce vizează plata daunelor-interese constând în valoarea prejudiciului prestabilit de părți pentru încetarea contractului înainte de termen puteau fi formulate chiar dacă creditoarea nu solicita și plata chiriei restante.

Totodată, s-a reținut că daunele-interese pretinse prin cererea introductivă nu se încadrează printre cele enumerate de art. 98 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv dobânzi, penalități, fructe, cheltuieli sau altele asemenea.

Așadar, instanța a constatat că sumele pretinse la plată în valoare de 118.324,96 euro, 135.226,85 euro, 112.254,45 euro, 108.299,84 euro, 117.024,66 euro, 168.768,49 euro și 123.763,56 euro, fiecare, reprezintă capete de cerere principale, motiv pentru care, conform art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., competența materială aparține tribunalului, iar nu judecătoriei.

În ceea ce privește competența teritorială, Judecătoria Satu Mare a constatat că, potrivit art. 19.1 din contracte, "în caz de diferend între părți și în lipsa unei reglementări amiabile în termen 15 zile calendaristice de la data notificării adresate de partea reclamantă, partea interesată va putea sesiza numai instanța de judecată competentă după sediul locatorului".

Chiar dacă părțile nu stipulau o astfel de clauză și competența teritorială ar fi fost determinată de sediul debitorului, în conformitate cu art. 107 din C. proc. civ., instanța a constatat că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial, a rămas legal învestită instanța la care reclamantul a înțeles să introducă acțiunea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 15 septembrie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă a reținut că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât creditoarea A. S.A. a introdus cererea de emitere a unei ordonanțe de plată la 30 decembrie 2020, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri formulate de creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., creditoarea solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitoarea să fie obligată la plata sumelor de bani datorate, în temeiul mai multor contracte de închiriere.

Potrivit dispozițiilor art. 1016 din C. proc. civ., "dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

Cu privire la competența materială se reține că art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. prevede că tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

În cauza dedusă judecății, sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Astfel, instanța supremă reține că A. S.A., în calitate de creditoare, a solicitat, pe calea ordonanței de plată, obligarea debitoarei B. S.R.L. la plata mai multor sume pe care aceasta din urmă le datorează, cu titlu de debite restante, dar și la plata sumelor de 118.324,93 euro, 135.226,85 euro, 112.254,45 euro, 108.299,84 euro, 117.024,66 euro, 168.768,49 euro și 123.763,56 euro, cu titlu de daune-interese.

Petitele referitoare la obligarea debitoarei la plata de daune-interese reprezintă capete de cerere principale, sumele pretinse de creditoare fiind datorate în baza clauzelor penale care au fost prevăzute la art. 14.2.1 pct. (iii) din contractele încheiate între cele două părți și care se activează în caz de neexecutare a obligației contractuale.

Prin aceste clauze penale, părțile au prevăzut anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor în cazul încetării contractelor de închiriere înainte de termen.

Soluția ce se va pronunța cu privire la capetele de cerere vizând obligarea debitoarei la plata de daune-interese nu este dependentă de soluția ce se va pronunța asupra niciunui alt capăt de cerere.

Având în vedere că fiecare debit pretins cu titlu de daune-interese depășește valoarea prag de 200.000 RON, prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., ce conferă competență materială de soluționare judecătoriei, Înalta Curte constată că aparține tribunalului competența materială de soluționare a cauzei.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Una dintre caracteristicile competenței de ordine privată o reprezintă posibilitatea derogării prin acordul părților de la norma care o stabilește.

Conform art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Dat fiind că acest text de lege permite părților ca, în cazul proceselor privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot dispune, să aleagă o altă instanță decât aceea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să judece procesul, rezultă că printr-o clauză atributivă de competență se poate deroga doar de la competența teritorială relativă.

Or, competența teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin clauzele inserate la art. 19.1 din contractele de închiriere, părțile au prevăzut că:

"în caz de diferend între părți și în lipsa unei reglementări amiabile în termen de 15 zile calendaristice de la data notificării adresate de partea reclamantă, partea interesată va putea sesiza numai instanța de judecată competentă după sediul locatorului".

Calitatea de locator o are societatea A. S.A..

Față de cele arătate, Înalta Curte va da eficiență clauzei atributive de competență convenite de părți și, în aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-12-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2655/2021
Ședința publică din data de 8 decembrie 2021 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data
ÎCCJ 2024-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 31/2024
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024 Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la 5 august 2019, sub nr.
ÎCCJ 2023-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1925/2023
Ședința publică din data de 4 octombrie 2023 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 13.08.2021, sub nr
ÎCCJ 2023-03-29
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 758/2023
Ședința publică din data de 29 martie 2023 Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde
ÎCCJ 2025-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1518/2025
Ședința publică din data de 21 octombrie 2025 Asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b),
Sursă