ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1341/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 170.324,86 RON, reprezentând penalitate contractuală de 20% din valoarea facturii conform art. 4.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.11.2018 și penalități de întârziere de 3%/zi de întârziere conform art. 8.9 din contract, calculate până la data de 11 decembrie 2019.

Pârâta B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței în soluționarea cauzei, solicitând, în temeiul art. 132 din C. proc. civ., trimiterea dosarului la Judecătoria Brașov, ca instanță competentă teritorial de la sediul social al pârâtei, așa cum prevăd dispozițiile art. 107 din același cod.

Prin sentința civilă nr. 3734/2023 din 19 decembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, competența de soluționare a cererii fiind declinată în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în susținerea competenței Judecătoriei Satu Mare, creditoarea a invocat dispozițiile art. 14.1 din contractul de vânzare nr. x/21.11.2018, conform cărora "în cazul în care rezolvarea neînțelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluționare instanțelor competente de drept comun din Municipiul Satu Mare, conform regulilor de procedură aplicabile". A mai arătat că o clauză întemeiată pe dispozițiile art. 126 din C. proc. civ. reprezintă un caz de competență teritorială alternativă, neputându-se institui contractual cazuri de competență de ordine publică, în afara celor expres prevăzute de dispozițiile procesuale.

Ținând cont de faptul că debitoarea contestă semnătura aplicată pe contract, instanța de judecată, la momentul procesual al analizării competenței, nu poate proceda la verificarea realității susținerilor acesteia. Dacă ar da curs celor afirmate, pe de o parte, instanța ar ajunge să se antepronunțe la momentul stabilirii competenței chiar pe fondul cauzei, ceea ce ar genera o antepronunțare și asupra solicitării debitoarei de verificare de scripte.

Astfel, deși aparent părțile au realizat o alegere de competență în favoarea instanțelor din municipiul Satu Mare, aceasta nu este recunoscută de către debitoare, care contestă semnătura ca nefiind a reprezentantului său legal. Stabilirea competenței pe baza acestui înscris contestat de către debitoare motivat de faptul că semnătura aplicată pe pagina 2 este falsă ar însemna recunoașterea efectelor juridice ale acestui înscris anterior unei analize asupra caracterului fals al semnăturii, astfel cum a fost solicitat de către debitoare.

Pentru aceste considerente, fiind contestat chiar înscrisul care vizează alegerea de competență, instanța în favoarea căreia operează alegerea de competență a apreciat că nu se poate declara legal învestită până nu se analizează înscrisul declarat fals, iar analiza acestui contract în cercetarea judecătorească este ulterioară stabilirii competenței instanței.

Prin sentința civilă nr. 4193 din 26 aprilie 2024, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată de către reclamantă; s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Satu Mare; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe, Judecătoria Brașov a reținut, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a răspunsului la întâmpinare, că reclamanta a învestit cu soluționarea cauzei Judecătoria Satu Mare, în considerarea clauzei atributive de competență inserate în art. 14.1 din convenția părților.

Instanța de judecată a mai reținut că, în cauză, convenția părților, inclusiv clauza atributivă de competență, poartă semnătura și ștampila pârâtei . Faptul că pârâta se apără invocând nesemnarea contractului de către administratorul său nu poate atrage, automat, lipsirea de efecte a clauzelor contractuale. Convenția părților, inclusiv clauza de alegere a competenței, se prezumă a fi valabilă până în momentul în care instanța de judecată constată situația contrară.

Prin urmare, apreciind că simpla contestare de către pârâtă a valabilității contractului nu poate avea ca efect o prezumție de nevalabilitate a acestuia până la efectuarea verificărilor de către instanța de judecată, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamanta A. S.R.L., prin notele de ședință depuse pentru termenul din 12 aprilie 2024, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 10 mai 2024.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Brașov - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că obiectul litigiului îl reprezintă o acțiune în răspundere civilă contractuală înregistrată la Judecătoria Satu Mare în baza unei clauze atributive de competență.

Înalta Curte reține că, prin art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 21 noiembrie 2018, care stă la baza pretențiilor reclamantei, părțile au stipulat o clauză atributivă de competență, conform căreia "în cazul în care rezolvarea neînțelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluționare instanțelor competente de drept comun din Municipiul Satu Mare, conform regulilor de procedură aplicabile".

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor când legea instituie norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Părțile pot conveni, în temeiul art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., ca soluționarea litigiului ivit între ele să fie soluționat de o altă instanță decât cea care ar fi fost competentă judece cauza potrivit legii, cu excepția cazului când această competență este exclusivă.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată ce instituie o competență alternativă între instanța de drept comun și cea stabilită de părți, conform textului de lege sus-evocat.

Instanța învestită de reclamantă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Brașov pe considerentul că pârâta contestă semnătura de pe contract.

Înalta Curte reține că verificarea de scripte este o procedură ulterioară stabilirii competenței și că Judecătoria Satu Mare trebuia să folosească aparența alegerii de competență cu atât mai mult cu cât existau și alte repere pentru stabilirea competenței instanței de la sediul vânzătorului (de exemplu, locul plății, locul livrării etc.).

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.