ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 19.11.2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 290.159,15 RON, reprezentând debit principal, precum și a sumei de 54.296,90 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la data redactării cererii de chemare în judecată. A solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale calculate până la data achitării integrale a debitului datorat.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a solicitat trimiterea cauzei la instanța competentă, respectiv Tribunalul Argeș, motivat de existența clauzei prevăzute la art. 16.1 din Condițiile generale ale contractului de subantrepriză.

Prin sentința civilă nr. 1274/2021 din 11.05.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de pârâta B. S.R.L. și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, pârâta B. S.R.L. are sediul social în mun. Pitești, județul Argeș, și figurează cu punct de lucru în mun. București, iar pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale relative prin întâmpinare.

Totodată, instanța reține că, potrivit art. 129 și 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența teritorială relativă este de ordine privată și poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale menționate privind invocarea în termen a excepției de către pârât.

Conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. stabilește că, în afară de instanța de la domiciliul/sediul pârâtului mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, reclamantul fiind cel care are alegerea între mai multe instanțe competente potrivit art. 116 C. proc. civ.

În speță, instanța a reținut că, în cuprinsul contractului de subantrepriză nr. x/20.12.2017 - Condiții generale și Condiții Speciale, la art. 16, părțile au convenit că, în cazul în care soluționarea neînțelegerilor apărute nu este posibilă pe cale amiabilă, părțile se vor adresa instanțelor judecătorești competente din localitatea în care se află sediul antreprenorului.

Prin inserarea acestei clauze atributive de competență, părțile au înlăturat posibilitatea ca litigiile dintre ele să fie soluționate de alte instanțe deopotrivă competente, decât instanța de la sediul antreprenorului B. S.R.L., lucru permis de art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța nu a primit susținerile reclamantei cu privire la faptul că s-ar fi avut în vedere instanțele de la punctul de lucru al antreprenorului, în condițiile în care clauza de la art. 16 este clară și vizează sediul acestuia.

Totodată, instanța a constatat că reclamanta a promovat în anul 2019 împotriva pârâtei o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată pentru sumele aferente facturilor nr. x/10.08.2018 și nr. y/21.08.2018 (ce se regăsesc și în prezenta cauză), cerere adresată instanțelor din județul Argeș, unde își are sediul societatea pârâtă, fiind evident că aceste instanțe au fost avute în vedere de părți la semnarea contractului de subantrepriză.

Instanța a înlăturat susținerile reclamantei privind incidența art. 109 C. proc. civ. întrucât pârâta are doar un punct de lucru în mun. București, iar nu un dezmembrământ fără personalitate juridică la care face referire textul menționat.

Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, care, prin sentința civilă nr. 458/2021 din 27 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, întrucât speța se circumscrie sintagmei "litigii cu profesioniști".

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, care, prin sentința civilă nr. 677/2021 din 19 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Specializat Argeș, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în convenția încheiată, părțile au stipulat o clauză atributivă de competență în ceea ce privește soluționarea litigiilor (art. 16 secțiunea Litigii - în cazul în care soluționarea neînțelegerilor apărute nu este posibilă pe cale amiabilă, părțile se vor adresa instanțelor judecătorești competente din localitatea în care se află sediul antreprenorului), stabilind competența teritorială în favoarea instanțelor judecătorești de la sediul pârâtei, fiind aplicabile astfel prevederile art. 126 C. proc. civ.

Diferendele dintre părți privesc interpretarea clauzei atributive de competență, sub aspectul noțiunii de "sediu al antreprenorului", reclamanta susținând că este vorba despre sediul punctului de lucru, situat în București, iar pârâta că este vorba despre sediul social, situat în Pitești.

Potrivit dispozițiilor art. 1266 C. civ., contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului, iar conform prevederilor art. 1268 C. civ., "(1) Clauzele susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul ce se potrivește cel mai bine naturii și obiectului contractului".

Pârâta are sediul principal în Pitești și punct de lucru în București. Punctul de lucru reprezintă un sediu secundar al societății, dezmembrământ fără personalitate juridică, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a societăților.

Părțile nu au stipulat în mod expres în cuprinsul clauzei de la art. 16 din contract, competența teritorială a instanțelor de la sediul principal al antreprenorului, respectiv de la sediul din Pitești.

Reclamanta a susținut că obligațiile izvorâte din contract au fost executate la sediul punctului de lucru al antreprenorului, aspect necontestat în cauză de către pârâtă.

Prin urmare, tribunalul specializat, interpretând clauza atributivă de competență de la art. 16 din contract, în lumina prevederilor art. 1266 și art. 1268 alin. (1) C. civ., a reținut competența instanței de la sediul secundar al pârâtei în soluționarea litigiilor izvorâte din contractul de antrepriză nr. x/20.10.2017.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, condiție îndeplinită în cauză cât timp niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale, iar potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, că procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare voluntară a competenței teritoriale de soluționare a litigiilor care au ca obiect bunuri și alte drepturi de care acestea pot să dispună. Aceste dispoziții se aplică deci numai în cazul competenței teritoriale reglementată de norme juridice de ordine privată, așa cum este și litigiul de față.

Înalta Curte constată că în cuprinsul contractului de subantrepriză nr. x/20.12.2017 - Condiții generale și Condiții Speciale, la art. 16.1, părțile au convenit că, "în cazul în care soluționarea neînțelegerilor apărute nu este posibilă pe cale amiabilă, părțile se vor adresa instanțelor judecătorești competente din localitatea în care se află sediul antreprenorului".

Prin inserarea acestei clauze atributive de competență, părțile au înlăturat posibilitatea ca litigiile privitoare la raportul juridic obligațional dintre acestea să fie soluționate de alte instanțe deopotrivă competente, decât instanța de la sediul antreprenorului B. S.R.L.

În cauză, sediul antreprenorului-pârât B. S.R.L. este în raza de competență a Tribunalului Specializat Argeș.

În ce privește interpretarea clauzei atributive de competență, respectiv a sintagmei "sediul Antreprenorului", instanța supremă, în baza dispozițiilor art. 1266 C. civ., reține că această noțiune trebuie interpretată restrictiv, ca referindu-se la sediul principal al antreprenorului.

Pentru stabilirea voinței concordante a părților, în conformitate cu prevederile art. 1266 alin. (2) C. civ., trebuie avut în vedere inclusiv comportamentul părților ulterior încheierii contractului.

În acest sens, constată că reclamanta A. S.R.L. a sesizat la 10.05.2019 Judecătoria Pitești cu o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată împotriva pârâtei B. S.R.L. (dosar nr. x/2019), având ca obiect sumele pretinse și prin capătul principal de cerere formulat în prezentul dosar (aferente facturilor nr. x/10.08.2018 și nr. y/21.08.2018 emise în executarea contractului de subantrepriză nr. x/20.12.2017).

Așadar, reclamanta a avut reprezentarea faptului că trebuie să se adreseze instanțelor din județul Argeș, unde își are sediul social societatea pârâtă, iar poziția procesuală a pârâtei este consecventă și concordantă acestei interpretări, fiind evident că aceste instanțe au fost avute în vedere de părți și la semnarea contractului de subantrepriză.

Față de considerentele anterior expuse și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Specializat Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.