ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 165/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la 18 februarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., să se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017; repunerea părților în situația anterioară și obligarea actualilor proprietari, B. și C. la predarea către reclamant a imobilului în suprafață de 1.127 mp, curți construcții, împreună cu o construcție nefinalizată, tip P+1, în suprafață construită la sol de 207 mp, o construcție P+1, în suprafață construită la sol de 150,97 mp și o anexă gospodărească - garaj, fără implementare, în suprafață construită la sol de 34, 58 mp, situate pe același teren, imobil înscris în cartea funciară x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Pitești; a imobilului în suprafață de 399 mp, curți construcții, împreună cu o construcție fosă, în suprafață construită la sol de 3,82 mp, situată pe acest teren, înscris în cartea funciară nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Pitești; rectificarea cărților funciare a imobilelor prin înscrierea sa, în calitate de proprietar al acestora, respectiv CF nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Pitești, poziționat cadastral sub nr. x și CF nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Pitești, poziționat cadastral sub nr. x; constatarea nulității absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. 5 din 15 februarie 2017, atestat de avocat F.; obligarea pârâtei D. la restituirea către reclamant a sumei de 315.336 RON (70.000 euro), actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, până la data restituirii efective a debitului principal de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâții B. și C. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe capetele de cerere I-III și VI, ca neîntemeiate și disjungerea acestor capete de cerere, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ.. Au invocat, totodată, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei, în ceea ce privește capetele de cerere I-III și VI, în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin sentința nr. 643 din 21 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, respectiv a capetelor de cerere I, II, III și VI, formulate în contradictoriu cu pârâții B. și C., în favoarea Tribunalului Argeș. A disjuns capetele de cerere IV, V și VI formulate în contradictoriu cu pârâta D. și a dispus formarea unui dosar nou, cu termen la 2 iunie 2021.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, potrivit art. 100 alin. (1) C. proc. civ., dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și atunci când unul sau mai mulți reclamanți formulează, prin aceeași cerere de chemare în judecată, pretenții împotriva mai multor pârâți, invocând raporturi juridice distincte și fără legătură între ele.

De asemenea, a constatat că, potrivit art. 198 C. proc. civ., prin aceeași cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete de cerere principale împotriva aceleiași persoane, în condițiile art. 99 alin. (2) (în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură).

Coroborând dispozițiile art. 198, art. 99 și art. 100 C. proc. civ., a apreciat că, ori de câte ori un reclamant a formulat mai multe capete de cerere împotriva aceluiași pârât (sau pârâți diferiți) întemeiate pe fapte ori cauze diferite, fără legătură între ele, instanța va dispune disjungerea acestora, urmând a-și verifica competența pentru fiecare capăt principal de cerere.

Astfel, a constatat că reclamantul a investit instanța cu șase capete de cerere, din care două capete principale, restul fiind accesorii.

A reținut că cererea formulată în contradictoriu cu pârâții B. și C. se compune din capătul de cerere principal (nr. I), respectiv constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017 și capetele accesorii (nr. II, III și VI), care vizează repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâților să-i predea reclamantului imobilele prevăzute în contract.

Referitor la cererea formulată în contradictoriu cu pârâta D., Tribunalul București a reținut că aceasta se compune din capătul de cerere principal (nr. IV), respectiv constatarea nulității absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. 5 din 15 februarie 2017, atestat de avocat F., și două capete accesorii, care vizează obligarea pârâtei la restituirea sumei de 315.336 RON (70.000), actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, până la data restituirii efective a debitului principal.

Tribunalul a apreciat că cererile principale au obiect și natură diferită, reclamantul invocând raporturi juridice distincte față de fiecare pârât în parte și fără o legătură între ele, care să facă necesară judecarea lor împreună, motiv pentru care considerat că se impune disjungerea capetelor de cerere nr. IV, V și VI formulate în contradictoriu cu pârâta D. și formarea un dosar nou.

În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, invocate de către pârâții B. și C., prin întâmpinare, în ceea ce privește capetele de cerere formulate în contradictoriu cu aceștia (nr. 1, II, III și VI), tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere, obiectul cauzei (constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare), valoarea obiectului cauzei (peste 200.000 RON), domiciliul pârâților (Pitești, jud. Argeș) și dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 469 din 4 octombrie 2021, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Argeș a reținut că reclamantul A. a învestit instanța cu două capete de cerere principale (constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 februarie 2017 de Biroul Individual Notarial E. și constatarea nulității absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. 5 din 15 februarie 2017) și patru capete de cerere accesorii, iar instanța competentă din punct de vedere teritorial se determină în funcție de capetele principale de cerere.

A apreciat că acțiunea prin care se solicită constatarea nulității absolute a unui act juridic prin care se transmite un drept real (cum este cazul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 februarie 2017 de Biroul Individual Notarial E.) este o acțiune mixtă, în cazul căreia normele de competență aplicabile sunt de ordine privată (art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.).

Reținând incidența dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali", a reținut că reclamantul este cel care are facultatea de a alege una dintre instanțele competente, iar instanța astfel aleasă ori pârâtul nu pot invoca excepția de necompetență teritorială pentru că, prin ipoteză, această instanță este competentă.

Cum pârâta D. are domiciliul în municipiul București, reclamantul a sesizat o instanță competentă teritorial pentru a soluționa litigiul (art. 107 C. proc. civ.), apreciind că este irelevant că pârâții au invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare, de vreme ce instanța aleasă de reclamant este competentă să judece cauza.

Astfel, a apreciat că prin alegerea de competență făcută de reclamant, Tribunalul București a devenit competent să soluționeze litigiul în ansamblul său, această instanță nemaiavând posibilitatea să își decline competența.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că aparține Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a învestit Tribunalul București cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., să se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâților să-i predea bunurile înscrise în cartea funciară nr. x (provenită din conversia electronică a CF vechi x) Pitești, precum și rectificarea cărților funciare prin înscrierea sa, în calitate de proprietar al acestora.

Contractul de vânzare-cumpărare menționat are ca obiect înstrăinarea de către reclamant pârâților B. și C. a imobilului situat în Pitești, str. x, jud. Argeș, în suprafață de 1.127 mp și a construcțiilor aferente.

În ceea ce o privește pe pârâta D., reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut nr. x din 15 februarie 2017, atestat de avocat F. și obligarea acesteia la restituirea sumei de 315.336 RON (70.000 euro), actualizate cu indicele de inflație, împreună cu dobânda legală calculată la data introducerii acțiunii, până la data restituirii efective a debitului principal.

Examinând solicitările formulate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acestea se concretizează în două capete de cerere principale - constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Individual Notarial E. sub nr. x din 15 februarie 2017, încheiat cu pârâții B. și C., și constatarea nulității absolute a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. x din 15 februarie 2017, atestat de avocat F., încheiat cu pârâta D. - care vizează două acte juridice diferite, din care derivă raporturi contractuale distincte care nu privesc aceleași părți.

Deși pretențiile reclamantului au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, acestea nu se întemeiază pe un titlu comun, nu au aceeași cauză juridică și nici nu se află în acea strânsă legătură pentru a se judeca împreună, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În această situație, competența urmează a fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 99 alin. (1) teza I C. proc. civ., în funcție de valoarea sau, după caz, natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte.

În aplicarea art. 99 alin. (1) C. proc. civ., când competența de soluționare este diferită în funcție de fiecare capăt principal de cerere după natura sau obiectul acestora, se aplică soluția disjungerii, astfel cum a procedat, de altfel, Tribunalul București prin sentința civilă nr. 643 din 21 aprilie 2021, care a dispus disjungerea capătului principal de cerere referitor la pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta D..

Soluția disjungerii se aplică, însă, cu respectarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., ținându-se seama de norma de competență care guvernează soluționarea cererii.

Prevederile art. 99 alin. (1) teza I C. proc. civ. se coroborează cu cele ale art. 107 din același act normativ, care prevede stabilirea competenței în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, dacă legea nu stipulează altfel.

Cum valoarea bunurilor care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant cu pârâții B. și C. este de 675.750 RON, iar domiciliul pârâților este în Pitești, jud. Argeș, în aplicarea normelor legale evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2022.