ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 205/2021

Ședința publică din data de 4 februarie 2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 20.07.2015, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești și B., constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/25.06.2015 emisă de primul pârât în baza Legii nr. 10/2001 pentru întreaga suprafață de 15.952 mp și obligarea acestuia să emită, pe numele defunctului C., dispoziție de restituire în natură pentru diferența de 7.703 mp teren, situat în Pitești, str. x, jud. Argeș, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curții de Apel Pitești, identificată în raportul de expertiză tehnică D., care face parte din suprafața de 15.952 mp, respectiv punerea efectivă în posesie și emiterea procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 7.703 mp.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Pitești să emită pe numele defunctului C. dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de 15.952 mp, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curții de Apel Pitești, punerea efectivă în posesie și emiterea procesului-verbal de punere în posesie numai pentru suprafața de 7.703 mp.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 2, 4, 9, 10, 21, 25 din Legea nr. 10/2001, art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013, art. 555, art. 1179, art. 1235, art. 1236, art. 1237 și art. 1238 C. civ.

La data de 24 iulie 2015, E. a depus cerere de intervenție în interes propriu, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L. și cu pârâții Municipiul Pitești, prin primar și B., prin care a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Pitești.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat acțiunea, arătând că nu a formulat contestație în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, ci acțiune în anulare de drept comun împotriva dispoziției nr. 1035/25.06.2015 a Primarului Municipiului Pitești, indicând valoarea bunului la care se referă dispoziția atacată la 215.352 RON. De asemenea, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea dispoziției nr. 1035/25.06.2015, emisă de Primarul Municipiului Pitești în baza Legii nr. 10/2001, cererea fiind formulată de un terț.

S-a luat act de precizare prin încheierea din 27.01.2016.

La data de 11 octombrie 2016, F. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Pitești și obligarea acestuia să emită pe numele autorului C. și moștenitorilor acestuia dispoziție de restituire pentru 15.952 mp.

Prin cererea formulată la 14 august 2015, în dosarul nr. x/2015, reclamanta S.C. G. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești și B., constatarea nulității dispoziției nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Pitești, privind restituirea în natură către B. a terenului de 15.952 mp.

Prin încheierea din 12 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunal Argeș, secția civilă a admis excepția conexității și a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015.

La data de 14 august 2015 a formulat cerere de chemare în judecată reclamanta S.C. H. S.A., înregistrată sub nr. x/2015, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, solicitând, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești și B., constatarea nulității și anularea dispoziției nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Pitești.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet civil de primă instanță.

Prin încheierea din 26 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția de conexitate și a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015 al aceleiași instanțe.

Prin cererea de intervenție formulată la 9 noiembrie 2016, I., în calitate de moștenitor al defunctei J., la rândul său, unică moștenitoare a defunctului C., a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Pitești, și obligarea acestuia să emită, pe numele defunctului C., dispoziție de restituire pentru diferența de 7.703 mp teren, situat în Pitești, str. x, care face parte din suprafața de 15.952 mp, și punerea sa efectivă în posesie.

La data de 14 iunie 2017, a formulat cerere de intervenție accesorie K., prin care a susținut apărările pârâtului B..

Prin sentința civilă nr. 115 din 21 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins acțiunile formulate de reclamantele S.C. G. S.A. și S.C. H. S.A.. A admis cererea de intervenție formulată de intervenientul I., dispunând anularea dispoziției nr. 1035/2015, emise de pârâtul Primarul Municipiului Pitești. A respins cererile de intervenție formulate de E., F. și K., iar pârâtul Primarul Municipiului Pitești a fost obligat să emită dispoziție pe numele defunctului C. pentru suprafața de teren de 7.703 mp.

Prin decizia civilă nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția tardivității în ceea ce privește motivele de apel formulate de E. prin cererea depusă la 18 martie 2019. A respins apelurile formulate de pârâții Primarul Municipiului Pitești, de reclamantele S.C. H. S.A. și S.C. G. S.A. împotriva sentinței civile nr. 115 din 21 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015. A admis apelurile formulate de pârâtul B. și de intervenienții E. și K. împotriva aceleași sentințe. A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții E., I. și F. și cererea accesorie, formulată de intervenienta K.. A anulat dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 1035/2015, numai în ceea ce privește titularul restituirii. A respins celelalte cereri și pretenții formulate.

Prin cererea formulată la data de 28 martie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 115/21 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, întrucât instanța a omis să se pronunțe pe acțiunea formulată de către petentă, care nu figurează în dispozitivul sentinței.

Prin sentința civilă nr. 161 din 25 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 115/21 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamantele S.C. G. S.A. și S.C. H. S.A., pârâții Primarul Municipiului Pitești și B., intervenienții în nume propriu E., K., F., I., și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 115/21 martie 2018 a Tribunalului Argeș, în sensul că a fost admisă și cererea formulată de către petenta S.C. A. S.R.L., în ceea ce privește nulitatea dispoziției nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Pitești.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul B. și intervenientul E..

Prin decizia civilă nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelurile formulate de apelanții B. și E. împotriva sentinței civile nr. 161 din 25 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, intimați fiind: Primarul Municipiului Pitești, S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., K., F., I. și S.C. A. S.R.L.. A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. și a anulat dispoziția Primarul Municipiului Pitești nr. 1035/2015, numai în ceea ce privește titularul restituirii. A respins celelalte pretenții formulate.

Împotriva deciziei civile nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., reclamanta S.C. G. S.A., pârâtul Primarul Municipiului Pitești și intervenientul I..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2015.

6.1. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și modificarea în tot a hotărârii recurate.

În motivare, a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală în ceea ce privește anularea dispoziției nr. 1035/2015 numai în legătură cu titularul restituirii, nu și cu referire la suprafața restituită, și a respins celelalte pretenții privind emiterea dispoziției de restituire în natură pentru diferența de 7.703 mp pe numele autorului C., încălcând astfel dreptul de proprietate al societății pentru suprafața de 8.213 mp, care a ieșit din patrimoniul lui C. încă din timpul vieții acestuia. Or, emiterea dispoziției pe numele tatălui pârâtului B., de restituire în natură, trebuia făcută doar pentru diferența de 7.703 mp teren, cum a dispus și prima instanță, întrucât cealaltă suprafață de 8.213 mp a intrat în proprietatea societății conform clauzelor din contractele de cesiune de drepturi, fiind intabulată în cartea funciară urmare a înstrăinării făcute chiar de defunct în timpul vieții acestuia, după ce i s-a emis dispoziția de restituire în natură nr. 591/2009, pentru suprafața de 8.213 mp, și procesul-verbal nr. x/10.03.2009, valabil și neanulat.

Recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel reține că în cauză nu va statua cărei persoane urmează să îi revină dreptul de proprietate, ci numai dacă emitentul pârât a respectat sau nu cele dispuse de instanțele judecătorești în litigiile anterioare. Procedând astfel, curtea nu a analizat obiectul judecății, întrucât motivele de nulitate invocate se refereau la emiterea dispoziției nr. 1035/2015 în mod greșit pe numele pârâtului, iar nu a autorului C., respectiv la încălcarea dreptului de proprietate al societății pentru suprafața de 8.213 mp, care a intrat în proprietatea acesteia în urma valorificării clauzelor din contractele de cesiune de drepturi, reclamanta fiind cumpărător de bună credință. Or, sub acest aspect, urmează a se constata că instanța de apel nu s-a pronunțat pe fondul cauzei în raport de pretențiile solicitate și motivele de nulitate invocate, ceea ce atrage nulitatea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

A mai arătat recurenta-reclamantă, cu referire la aplicarea art. 488 pct. 8 C. proc. civ., că instanța de apel, anulând dispoziția nr. x/2015 numai în ceea ce privește titularul restituirii, nu și în legătură cu suprafața pentru care a fost emisă, de 15.952 mp, a făcut o greșită aplicare a legii încălcând dezlegările în drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3235/2014, dar și dreptul de proprietate al societății cu privire la suprafața de 8.213 mp, pe care nu-l analizează, care face parte din suprafața de 15.952 mp. Or, chiar prin decizia de casare nr. 12/2012 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. x/2009, instanța a dispus ca la rejudecare să fie analizat dreptul la restituire, în natură, pentru diferența de 7.703 mp.

După expunerea situației de fapt, recurenta-reclamantă a învederat că suprafața de 8.213 mp, ulterior emiterii dispoziției nr. 591/2009 și procesului-verbal de punere în posesie nr. x/2009, a intrat în circuitul civil și nu se mai afla în patrimoniul Municipiului Pitești, nemaiputând face obiectul unei dispoziții conform art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001. Prin adresa nr. x/5.05.2015 emisă de Primăria Pitești, Serviciul de aplicare a legilor proprietății, cadastru și patrimoniu a precizat că Municipiul Pitești se află în imposibilitate de a pune în posesie terenul în suprafața de 15.952 mp, deoarece cei 8.213 mp sunt în circuitul civil.

Întrucât prin dispoziția nr. x/2009 se restituise în natură doar 8.213 mp, iar pentru diferența de 7.703 mp se acordaseră despăgubiri, prin decizia de casare nr. 12/2012 Curtea de Apel Pitești a dispus ca la rejudecare să fie analizat dreptul la restituire în natură pentru diferența de 7.703 mp, iar, prin sentința civilă nr. 22/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curți de Apel Pitești și irevocabilă prin decizia nr. 3235/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respectarea deciziei civile nr. 86/A/2008 și anularea dispoziției nr. 591/2009, fiind obligat Primarul Municipiului Pitești să emită dispoziție și pentru diferența de 7.703 mp.

De altfel, prin decizia nr. 3235/2014, Înalta Curte a apreciat că dispoziția nr. x/10.03.2009 este nelegală și în mod corect a fost anulată în parte de instanța de apel, constatându-se punerea în posesie pentru 8.213 mp. Totodată, instanța de recurs a reținut că nu se poate emite dispoziția pe numele societății pentru diferența de 7.703 mp, aceasta având posibilitatea de a se îndrepta împotriva lui C., în cazul nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de cesiune, pe calea dreptului comun.

Or, având în vedere dezlegările de mai sus, precum și recunoașterea dreptului de proprietate al societății cu privire la suprafața de 8.213 mp, instanța de apel trebuia să mențină soluția primei instanțe, să oblige Primarul Municipiului Pitești să emită dispoziție de restituire în natură pentru diferența de 7.703 mp până la cei 15.952 mp reconstituiți prin decizia civilă nr. 86/A/2008 pe numele lui C..

În consecință, a arătat recurenta-reclamantă, cât timp s-a emis deja o decizie, nr. 591/2009, pentru suprafața de 8.213 mp, care ulterior a fost valorificată de autorul C. conform clauzelor contractuale prin transmiterea dreptului către societate, nu se mai putea emite o nouă dispoziție pentru întreaga suprafața de 15.952 mp (în care se cuprind și cei 8.213 mp), ci doar pentru diferența de 7.703 mp, rămasă de reconstituit în natură. În acest sens s-a reținut și de o altă instanță de judecată, în cadrul altui dosar, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2009, ce a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru S.C. A. S.R.L. cu privire la suprafețele S1, S2, S3 și S6, care se impune cu putere de lucru judecat.

Recurenta-reclamantă a susținut că, din această perspectivă, instanța de apel nici nu a motivat hotărârea atacată, în fapt și în drept, de ce a respins apărările societății, aspect de natură a atrage aplicarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

A mai precizat că, deși instanța de apel a menționat că admite apelul formulat de B. în ce privește decizia instanței de fond de emitere a dispoziției numai pentru 7.703 mp, a încălcat principiul disponibilității și a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În fapt, B. nu a criticat, prin apelul formulat, sentința instanței de fond privind anularea pentru suprafața de 15.952 mp și obligația de emitere doar pentru suprafața de 7.703 mp, nici la fond nu a dezvoltat apărări în acest sens. Mai mult, în apel, apărătorul acestuia a arătat că, în speță, este vorba doar despre cei 7.703 mp. Așadar, B. a recunoscut că, de fapt, prin sentința civilă nr. 22/2014 a Tribunalului Argeș, modificată prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curții de Apel Pitești, a fost obligat Primarul Municipiului Pitești să pună în posesie pentru suprafața de 7.703 mp.

Mai mult, din punct de vedere juridic punerea în posesie nu se mai poate face decât pentru diferența de 7.703 mp, mai ales că pentru suprafața de 8.213 mp exista deja un astfel de proces-verbal, iar terenul se afla în posesia societății.

Recurenta-reclamantă a criticat și soluția privind admiterea apelului intervenientului E., cu consecința admiterii cererii de intervenție principale.

A învederat că instanța de fond a respins cererea acestei părți, constatând că nu are calitate procesuală activă și interes pentru a invoca anularea dispoziției nr. 1035/2015, întrucât s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 1335/2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, că nu mai este creditorul obligației de perfectare a antecontractului de vânzare cumpărare, rămânând un singur creditor chirografar.

În schimb, hotărârea curții de apel este nelegală din perspectiva art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., pentru că nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care este admisă cererea de intervenție și reținută calitatea procesuală activă și interesul acestui intervenient, respectiv încalcă puterea de lucru judecat și este pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001.

Or, intervenientul nu mai poate pretinde niciun drept propriu asupra terenului de 15.952 mp în baza promisiunii de vânzare cumpărare autentificată sub nr. x/2005 și completată prin actul adițional autentificat sub nr. x/2006, date fiind considerentele deciziei civile nr. 1335/2011 a Curții de Apel Brașov. În condițiile în care S.C. A. S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului reconstituit, intervenientul E. are dreptul de a cere doar daune interese, nemaifiind creditorul obligației de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește apărarea legată de existența sechestrului judiciar, recurenta-reclamantă a arătat că este vorba de o măsură de conservare, bunul rămânând în continuare indisponibilizat. Intervenientul nu arată care este dreptul ce îi conferă instituirea sechestrului judiciar asupra suprafeței de 15.952 mp, cât timp aceasta este doar o măsură asiguratorie, cel mult acest intervenient putând formula o cerere de intervenție accesorie, iar nu una principală.

De altfel, în acest sens s-a reținut și prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019 a Curții de Apel Pitești, ce a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de către S.C. A. S.R.L. cu privire la suprafețele S1, S2, S3 și S6, pronunțată în contradictoriu cu toate părțile din aceasta cauză.

Recurenta-reclamantă a susținut, de asemenea, că decizia recurată este nelegală și prin prisma faptului că, încălcând normele procedurale și fără a fi învestită cu apel din partea intervenientului F., instanța de apel admite cererea de intervenție în interes propriu a acestuia. Ca atare, curtea, cu depășirea limitelor învestirii din apel, a încălcat principiul disponibilității.

6.2. În dezvoltarea motivelor de recurs încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.C. G. S.A. a susținut că, la fond, a criticat dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001, arătând că este nelegală, întrucât prin art. 3 al acesteia s-a modificat fundamental o realitate de jure și de facto deja tranșată. Prin introducerea acestui articol, coroborat cu art. 6, se creează, practic, un set nou de obligații în sarcina recurentei-reclamante referitoare la B., care la data soluționării notificării autorului său era un terț. Mai trebuie constatat că restituirea în natură s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești, prin care s-a stabilit că problemele dintre C. și S.C. A. S.R.L. vor fi tranșate pe calea dreptului comun. Prin urmare, emiterea dispoziției trebuia făcută după acest moment sau, dacă problema a fost tranșată, trebuia cuprins acest aspect în preambulul hotărârii.

În speță, instanța de fond a respins acțiunea societății, apreciind că nu justifică un interes în promovarea acesteia și a motivat sumar acest lucru. La rândul său, instanța de apel a reținut că această parte nu este afectată deoarece notificările au fost deja înaintate.

Or, interesul recurentei-reclamante este evident și este determinat de cele mai sus arătate, iar soluția instanței de apel este dată cu încălcarea autorității de lucru judecat și a normelor de drept material, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2009, fiind respinsă în mod definitiv și irevocabil cererea de retrocedare în natură a terenului, cauza având aceleași părți din prezentul dosar. În aceste condiții, dispoziția criticată ar fi trebuit anulată în integralitate. Anularea în parte, numai în ceea ce privește titularul, practic deschide reluarea procedurii de retrocedare.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, anularea în totalitate a dispoziției contestate.

6.3. Prin cererea de recurs, recurentul-pârât Primarul Municipiului Pitești a invocat dispozițiile de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei, iar, pe fond, respingerea cererii ca nefondată.

A susținut că, la cererea autorului C. a fost aplicată, parțial, decizia civilă nr. 86/A/2008 pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, fiind emisă dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 591/10.03.2009.

Împotriva acesteia, B. (fiul notificatorului decedat la data de 31.03.2009) a formulat plângere la Tribunalul Argeș, invocând faptul că dispoziția a fost emisă nelegal și cu încălcarea autorității de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 86/2008.

Prin sentința civilă nr. 22/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin decizia civilă nr. 228/14.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a dispus anularea dispoziției nr. 591/2009, obligarea pârâtului Primarul Municipiului Pitești la emiterea dispoziției de restituire în natură pentru întreaga suprafață de teren, respectiv 15.952 mp în favoarea reclamantului B.. Au fost respinse cererile de intervenție formulate de intervenții în interes propriu S.C. A. S.R.L. și S.C. L. S.A..

Astfel, se impune a se reține că instanțele de judecată care au soluționat plângerea susmenționată, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, au obligat pe recurentul-pârât la restituirea în natură a suprafeței totale de 15.952 mp, teren situat în Pitești, str. x, către B., obligație ce a fost adusă la îndeplinire prin emiterea dispoziției Primarului Municipiului Pitești nr. 1035/2015, a cărei anulare se solicită.

În aceste condiții, este legal și corect demersul întreprins, în sensul îndeplinirii celor statuate de către instanțele de judecată, prin emiterea dispoziției a cărei nulitate se cere a fi constatată.

6.4. Recurentul-intervenient I. a solicitat, prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și modificarea în tot a hotărârii recurate.

A arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale, autentificat sub nr. x/2016 de BNP M., a dobândit drepturile succesorale în cota de 3/4 din succesiunea defunctei J. de la moștenitorul acesteia, F.. Prin testamentul autentificat sub nr. x/2009, defunctul C. a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă defunctei J., autoarea recurentului-intervenient. În certificatul de moștenitor nr. x/2012 emis de pe urma defunctului C. figurează ca moștenitoare și autoarea J., în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitoare testamentară. În acest certificat de moștenitor se face mențiunea că J. și-a cesionat drepturile sale succesorale lui E. prin convenția de cesiune a drepturilor succesorale autentificată sub nr. x/12.09.2011, însă aceasta a fost anulată prin sentința civilă nr. 2035/03.03.2015 a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă.

Așadar, recurentul-intervenient împreună cu intimatul-intervenient F., la fel ca intimatul-pârât B., sunt moștenitorii lui C., astfel că acestuia i-a fost încălcat dreptul succesoral propriu din succesiunea defunctului prin emiterea dispoziției direct pe numele lui B.. Or, în calitate de moștenitor al defunctului C., este ținut de actele îndeplinite de acesta, implicit să respecte dreptul de proprietate pentru suprafața transmisă recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., de 8.213 mp.

În continuare, recurentul-intervenient a expus aceleași critici ca cele formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. G. S.A. și de intervenientul I..

La 3 aprilie 2020, a depus întâmpinare recurenta S.C. A. S.R.L. la recursurile declarate de S.C. G. S.A. și de Primarul Municipiului Pitești, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

Prin întâmpinările formulate la 3 aprilie 2020, recurentul-intervenient I. a solicitat respingerea recursurilor declarate de Primarul Municipiului Pitești și de S.C. G. S.A..

La 9 aprilie 2020, a depus întâmpinare intervenientul E., la recursurile declarate de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. G. S.A. și pârâtul Primarul Municipiului Pitești, invocând excepțiile inadmisibilității și nulității, iar, în subsidiar, respingerea acestora, ca nefondate.

La 13 aprilie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâtul B. și de intervenienții F. și E..

La aceeași dată, recurentul-intervenient I. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intervenientul E..

La 14 aprilie 2020, respectiv 6 mai 2020 a formulat întâmpinări intervenientul F., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

La 13 mai 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la recursul declarat de intervenientul I., solicitând admiterea acestuia.

Aceleași concluzii au fost formulate și de intervenientul I. prin întâmpinarea formulată la aceeași dată, la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Împotriva deciziei civile nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și intervenientul I..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 24 februarie 2020, sub nr. x/2015/a2, inițial fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 3.

În aplicarea dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 2 martie 2020, Completul nr. 3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus înaintarea acestuia la Completul nr. 8 pentru judecarea unitară a recursurilor declarate împotriva deciziei nr. 4628/2019 (dosar nr. x/2015), respectiv deciziei nr. 4629/2019 (dosar nr. x/2015) pronunțate de Curtea de Apel Pitești.

În motivarea recursurilor (ce conțin critici comune), recurenții au arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală în ceea ce privește anularea dispoziției nr. 1035/2015 numai cu referire la titularul restituirii, nu și în legătură cu suprafața restituită.

În speță, curtea a apreciat că nu este învestită să examineze cărei persoane urmează să îi revină dreptul de proprietate, ci numai dacă emitentul actului contestat a respectat sau nu cele dispuse de instanțele judecătorești în litigiile anterioare. Or, instanța de apel nu a analizat obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât motivele de nulitate ale dispoziției invocate se refereau atât la emiterea acesteia greșit pe numele pârâtului B., iar nu a autorului C., cât și la încălcarea dreptului de proprietate al S.C. A. S.R.L. pentru suprafața de 8.213 mp.

Soluționând pricina astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat pe fondul acțiunii cu care a fost învestită în raport de pretențiile solicitate și motivele de nulitate susținute, ceea ce atrage nulitatea deciziei și trimiterea spre rejudecare, fiind incidente dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Recurenții au învederat, de asemenea, că hotărârea instanței de apel este nelegală și în ceea ce privește menținerea dispoziției nr. 1035/2015 pentru suprafața de 15.952 mp și respingerea cererii de emitere a dispoziției pe numele defunctului C. pentru diferența de 7.703 mp.

Pe de o parte, pentru că instanța de apel nu motivează în fapt și în drept de ce respinge această solicitare admisă la fond, de ce înlătură considerentele din decizia nr. 3235/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a avut ca obiect anularea dispoziției nr. 591/2009, fiind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că suprafața de 8.213 mp, ulterior emiterii dispoziției nr. 591/2009 și procesului-verbal de punere în posesie nr. x/10.03.2009, a intrat în circuitul civil, fiind proprietatea privată a S.C. A. S.R.L., urmare a înstrăinărilor făcute în baza contractului de cesiune nr. x/2009 și a actului adițional nr. x/2009, nemaiputând face obiectul unei dispoziții conform art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001. Practic, emitentul trebuia să emită dispoziția de restituire pe numele autorului C. pentru diferența de 7.703 mp care rămăsese de reconstituit din totalul de 15.952 mp, întrucât diferența de 8.213 mp a ieșit din patrimoniul autorului și a fost transmisă în proprietate recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L..

Menținând dispoziția nr. x/2015 pentru întreaga suprafață de 15.952 mp, în care se cuprind și cei 8.213 mp care au intrat în proprietatea S.C. A. S.R.L. în timpul vieții defunctului C., instanța de apel a încălcat puterea de lucru judecat a deciziei nr. 3235/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a reținut că dispoziția nr. x/2009 a fost anulată în parte de instanța de apel constatându-se punerea în posesie pentru suprafața de 8.213 mp.

În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2009, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019, în contradictoriu cu toate părțile din aceasta cauză și care se impune cu putere de lucru judecat. S-a constatat, astfel, că prin sentința civilă nr. 22/2014 a Tribunalului Argeș, modificată prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curții de Apel Pitești, a fost obligat Primarul Municipiului Pitești să dispună punerea în posesie pentru suprafața de 7.703 mp. De altfel, chiar prin decizia de casare nr. 12/2012 a Curții de Apel Pitești din dosarul nr. x/2009, instanța a dispus ca la rejudecare să fie analizat dreptul la restituirea în natură pentru diferența de 7.703 mp.

Au invocat, în acest context, dispozițiile art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Recurenții au criticat decizia recurată din perspectiva art. 488 pct. 5 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și a acordat mai mult decât s-a cerut pentru intimatul B.. Astfel, acesta, prin apelul formulat nu a contestat soluția instanței de fond cât privește suprafața pentru care trebuia emisă noua dispoziție, nu a formulat apărări în acest sens nici la judecata în fond. A recunoscut însă, că, de fapt, prin sentința civilă nr. 22/2014 a Tribunalului Argeș modificată prin decizia civilă nr. 228/2014 a Curții de Apel Pitești, a fost obligat Primarul Municipiului Pitești să emită dispoziție pentru punerea în posesie pentru suprafața de 7.703 mp.

Au arătat, totodată, că hotărârea atacată este nelegală și în ceea ce privește admiterea apelului intervenientului E. și admiterea cererii de intervenție principale a acestuia.

La judecata în fond, instanța a respins cererea de intervenție principală, reținând că E. nu are calitate procesuală activă și interes pentru a invoca anularea dispoziției nr. 1035/2015 întrucât s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 1335/2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, că nu mai este creditorul obligației de perfectare a antecontractului de vânzare cumpărare, rămânând un singur creditor chirografar. Or, soluționând cererea acestui intervenient, instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normelor de drept material, caz prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dar și autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1335/2011, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Au învederat, că, de altfel, prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ce a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de către S.C. A. S.R.L. cu privire la suprafețele S1, S2, S3 și S6, în contradictoriu cu toate părțile din această cauză, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că prin decizia nr. 1335/2011 Curtea de Apel Brașov a statuat irevocabil că E. nu mai poate cere perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, deoarece C. a uzat de clauza de dezicere.

Referitor la faptul că acest intervenient este moștenitorul lui C. în baza certificatului de moștenitor nr. x/2012 potrivit convenției de cesiune drepturi succesorale nr. 467/2011, curtea a reținut că aceasta convenție a fost anulată prin sentința civilă nr. 2035/2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 3607/2016 a Tribunalului Argeș, ceea ce înseamnă că E. nu are vocație la succesiunea lui C..

În ceea ce privește sechestrul judiciar, recurenții au arătat că acesta nu reprezintă decât o măsură de conservare, bunul rămânând în continuare indisponibilizat fără a afecta aceasta măsură. De altfel, intervenientul nu arată care este dreptul ce îl conferă instituirea sechestrului judiciar asupra ternului de 15.952 mp, cât timp aceasta este doar o măsură asiguratorie. Prin urmare, intervenientul putea formula cel mult o cerere accesorie, iar nu una principală.

Recurenții au invocat, cu privire la aceeași cerere de intervenție, nemotivarea hotărârii instanței de apel, cu aplicarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat respingerea recursului declarat de intervenientul I., ca nefondat.

La 3 aprilie 2020, recurentul-intervenient I. a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul-pârât B..

Prin întâmpinare, intervenientul E. a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului declarat de intervenientul I., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 14 aprilie 2020, intimatul-intervenient F. a depus întâmpinare la recursul declarat de recurentul-intervenient I..

La 13 aprilie 2020, recurenții au depus răspuns la întâmpinările formulate de intimații-intervenienți F. și E..

Rapoartele întocmite în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. au fost analizate în completul filtru, fiind comunicate părților, iar, prin încheierile din 26 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015, completul de filtru a anulat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L., de reclamanta S.C. G. S.A. și de intervenientul I. împotriva aceleiași decizii, a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de intervenientul I. împotriva deciziei nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, și a fixat termen de judecată la 21 ianuarie 2021.

Înalta Curte a dispus conexarea celor două dosare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Cu referire la recursul declarat de recurentul-pârât Primarul Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, se constată că acesta a susținut că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, expunând situația de fapt ce reiese din hotărârile judecătorești anexate în raport de care a procedat la emiterea dispoziției nr. 1035/2015, a cărei anulare se solicită în cauză.

Intervenientul E. a depus întâmpinare la recursul declarat de acest pârât, invocând excepția nulității căii de atac formulate.

Excepția invocată este întemeiată.

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din același act normativ reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în situația în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, condiția legală a dezvoltării criticilor din recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar.

Înalta Curte observă că, în speță, deși se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca nefondate, a apelurilor promovate de către pârâtul Primarul Municipiului Pitești și reclamantele S.C. H. S.A. și S.C. G. S.A., precum și de admitere a apelurilor formulate de pârâtul B. și de intervenienții E. și K., critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată.

Astfel, recurentul-pârât s-a rezumat la a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, istoricul litigiului, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a preciza, în concret, norma juridică încălcată.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurent privind situația de fapt și susținerea potrivit căreia este legal și corect demersul întreprins în sensul aducerii la îndeplinire a celor statuate de către instanțele de judecată în alte litigii prin emiterea dispoziției a cărei nulitate se solicită.

Or, pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la simpla susținere a încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material, fără a se indica măcar textele pretins încălcate sau aplicate greșit, întrucât cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea și nu netemeinicia hotărârii.

Astfel, susținerile din cererea de recurs nu se încadrează pe temeiurile de drept invocate de recurent, acestea reprezentând veritabile reiterări ale elementelor care circumstanțiază situația de fapt dedusă judecății. Fără existența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de apel, sub aspectul normelor de drept material reținute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii de apel.

Reținând că recurentul-pârât nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (5) din același act normativ.

Cât privește recursul formulat de S.C. G. S.A. împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte observă că s-a invocat aplicarea greșită a normelor de drept material, fără însă a se face trimitere expresă la vreun text de lege, arătându-se că prin dispoziția atacată se stabilesc noi obligații în sarcina recurentei-reclamante cu referire la B., respectiv că instanța de fond a respins acțiunea societății, apreciind că nu justifică un interes în promovarea acesteia și a motivat sumar acest lucru, iar, instanța de apel, la rândul ei, a reținut că această parte nu este afectată deoarece notificările au fost deja înaintate. Pe de altă parte, recurenta-reclamantă a susținut încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât prin decizia civilă nr. 328/26.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2009 a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil cererea de retrocedare în natură a terenului, sens în care se impunea anularea în integralitate a dispoziției criticate.

Aceste critici se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

Referitor la acțiunea promovată de S.C. G. S.A., prima instanță a constatat că se impune a fi respinsă, întrucât partea reclamantă nu justifică niciun interes cât privește anularea dispoziției nr. 1035/2005.

În apel, curtea a reținut că, potrivit deciziei civile nr. 86/A/31.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2007, s-a dispus ca pârâtul Primarul Municipiului Pitești să înainteze notificarea și actele anexate către unitățile deținătoare pentru alte 5 suprafețe solicitate de reclamant, iar această soluție a instanței a rămas definitivă și irevocabilă.

În baza acestei hotărâri judecătorești a fost emisă de către pârâtul Primarul Municipiului Pitești dispoziția nr. x/10.03.2009, prin care s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeței de 8.213 mp, cu mențiunea că s-au înaintat notificările și actele anexate acestora către entitățile deținătoare ale terenurilor (cele 5 suprafețe identificate de expertul din litigiul anterior).

În ceea ce privește apelul formulat de S.C. G. S.A., instanța de apel a constatat că nu este întemeiat, fiind invocat în susținerea nulității deciziei faptul că prin aceasta s-ar fi stabilit o nouă obligație în ce o privește, respectiv ar fi din nou comunicate notificările autorului către societate și ar trebui să răspundă încă o dată la acestea.

Or, analizând dispoziția nr. x/2015, instanța de apel a reținut că Primarul Municipiului Pitești a prevăzut la art. 3 că, pentru cele 5 terenuri identificate în primul litigiu s-au înaintat notificările către societățile deținătoare. Astfel, a apreciat că respectivele notificări deja au fost înaintate, iar nu că se vor înainta în viitor. Ceea ce s-a reținut de pârâtul Primarul Municipiului Pitești este că la momentul emiterii deciziei nr. 591/2009 s-a efectuat deja comunicarea, iar nu că se vor recomunica notificările.

Înalta Curte constată că, prin cererea formulată la data de 14.08.2015, în dosarul atașat nr. x/2015, recurenta-reclamantă S.C. G. S.A. a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/25.06.2015 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de pârâtul Primarul Municipiului Pitești, întrucât în conținutul acesteia, la art. 3, coroborat cu art. 6, se stabilesc în sarcina acestei reclamante un nou set de obligații cu referire la intimatul-pârât B.. A arătat că a răspuns notificării formulate de C., iar emitentul nu mai putea dispune în același sens, cu atât mai mult cu cât restituirea în natură a avut la bază o hotărâre judecătorească, prin care s-a stabilit că problemele dintre C. și S.C. A. S.R.L. vor fi tranșate pe calea dreptului comun.

Prin dispoziția nr. x/10.03.2009, Primarul Municipiului Pitești a dispus, cât privește cererea de punere în executarea a deciziei civile nr. 86/A/31.03.2008 pronunțată Curtea de Apel Pitești, înaintarea notificărilor și actelor anexate acestora entităților deținătoare a terenurilor identificate de expertiza D. sub indicativele S1, S2, S3, S6 și S9.

Ulterior, prin dispoziția nr. x/25.06.2015, contestată în litigiul de față, s-a reținut, potrivit art. 3 din dispoziție, că "pentru terenurile identificate în raportul de expertiză tehnică D. sub indicativele S1, S2, S3, S6 și S9 s-au înaintat notificările, spre competentă soluționare, unităților deținătoare cu adresa nr. x/16.01.2009", această dispoziție fiind comunicată și S.C. G. S.A., conform art. 6 din actul a cărui nulitate se solicită.

În urma analizei acestor considerente, Înalta Curte constată că prin dispoziția nr. x/2015 s-a statuat, de către emitent, că la momentul emiterii deciziei nr. 591/2009 s-a efectuat deja comunicarea notificărilor entităților deținătoare a terenurilor identificate de expertiza D. sub indicativele S1, S2, S3, S6 și S9, așadar că acestea deja au fost înaintate, iar nu că se vor înainta în viitor, respectiv că notificările se vor recomunica, astfel că nu s-a dispus nicio obligație în sarcina recurentei-reclamante S.C. G. S.A..

Ca atare, în mod corect instanța de apel a reținut și argumentat lipsa de interes a recurentei-reclamante în invocarea cauzei de nulitate, în condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și art. 33 C. proc. civ.

Conform acestor prevederi legale, orice cerere "poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: ... d) justifică un interes", iar "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".

Prin urmare, în situația de față partea reclamantă trebuia să facă dovada interesului, să justifice folosul practic pe care l-a urmărit prin punerea în mișcare a acțiunii pendinte, respectiv că s-ar expune la un prejudiciu în urma executării deciziei contestate ori că urmărește a preveni producerea unei pagube iminente. Or, recurenta-reclamantă nu poate pretinde că interesul său în promovarea cererii de chemare în judecată este unul determinant, născut și actual cât timp actul a cărui nulitate o invocă nu impune vreo obligație în sarcina sa.

În acest context, Înalta Curte constată nu sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu a încălcat, prin hotărârea dată, reguli de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității.

Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în cauză nefiind identificată vreo normă de drept material aplicată ori interpretată greșit, după cum nici dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., deoarece pentru a putea invoca nelegalitatea deciziei recurate din această perspectivă era necesar a proba mai întâi existența uneia dintre condițiile de exercitarea a acțiunii civile, cea a interesului, iar recurenta-reclamantă nu a procedat astfel.

În consecință, având în vedere art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. G. S.A. împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Cu titlu prealabil, în analiza recursurilor formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurentul-intervenient I. împotriva deciziei nr. 4628 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, respectiv a deciziei nr. 4629 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, având în vedere existența unor critici comune, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a susținut, drept cauze de nulitate, că decizia contestată încalcă dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3235/2014, dar și dreptul de proprietate al societății cu privire la suprafața de 8.213 mp ce se află în posesia sa, suprafață ce face parte din terenul de 15.952 mp.

Prin cererea formulată, recurentul-intervenient I., în calitate de moștenitor al defunctului C., a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/2015, emise de Primarul Municipiului Pitești, și obligarea acestuia să emită, pe numele lui C., dispoziție de restituire pentru diferența de 7.703 mp teren, care face parte din suprafața de 15.952 mp, și punerea sa efectivă în posesie. A susținut că dispoziția trebuia emisă pe numele autorului C., decedat, care este beneficiarul reconstituirii, potrivit deciziei civile nr. 86/2008, și că B. nu a fost parte în dosarul în care s-a dat decizia indicată.

Prin decizia civilă nr. 86/A/31.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, a fost admisă în parte contestația formul