ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2021

HOTĂRÂRE

22.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19.05.2020, sub nr. x/2020, petentul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 1194/29.11.1995, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/1995.

Prin încheierea camerei de consiliu din 09 iunie 2020, Tribunalul Argeș a respins cererea, reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 281 din C. proc. civ. din 1865, și că o hotărâre judecătorească produce efecte prin dispozitivul ei, dispozitiv care este în concordanță cu motivele de fapt și de drept invocate în pronunțarea soluției.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A., iar prin încheierea din data de 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială funcțională a recursului în favoarea secției a I-a Civile a Curții de Apel Pitești.

În motivare, a reținut că obiectul recursului de față este contestarea încheierii pronunțate în data de 09.06.2020, în dosarul nr. x/2020, prin care Tribunalul Argeș a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 1194/29.12.1995, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/1995, care, la rândul său, avea drept obiect anularea procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,47 ha și obligarea Comisiei Comunale Colonești de aplicare a Legii 18/1991 la eliberarea unui alt proces-verbal de punere în posesie.

Așadar, în raport de obiectul cererii, devin incidente dispozițiile Legii 18/1991, care la art. 53-55 instituie competența judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul. De asemenea, în speță, anularea procesului-verbal de punere în posesie nu are la bază un raport juridic de drept administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004 care să atragă competența instanțelor de contencios administrativ.

În consecință, în raport de natura obiectului cererii, de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și de decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii nr. 17/2018, s-a invocat din oficiu și admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în soluționarea căii de atac și s-a dispus declinarea competenței în favoarea secției a I-a Civile.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a pronunțat încheierea din 16 martie 2021, prin care a declinat competența de soluționare a recursului formulat de petentul A. împotriva încheierii camerei de consiliu din 09 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2020 în favoarea secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat pricina Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare, a arătat că sentința civilă a cărei îndreptare se urmărește a fost pronunțată la data de 29.12.1995 de Tribunalul Argeș, iar procesul respectiv a fost demarat la data de 10 octombrie 1994, motiv pentru care s-au reținut a fi incidente prevederile C. proc. civ. din 1865.

Potrivit Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, invocate de Tribunalul Argeș în sentința civilă nr. 1194/29.12.1995, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, art. 6 din acest act, stabilind competența materială în favoarea tribunalelor.

Or, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 din C. proc. civ. din 1865 este o cerere incidentală, de competența instanței competente să judece cererea principală, potrivit art. 17 din același cod.

Instanța a arătat că aspectul modificării normelor de competență, în privința cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, după data pronunțării sentinței civile nr. 1194/29.12.1995, nu are relevanță în speță, deoarece, conform art. 725 alin. (3) și (4) din C. proc. civ. din 1865, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi de procedură rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, iar actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispozițiilor vechii legi.

Analizând conflictul de competență de față ivit între Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, față de prevederile art. 22 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. din 1865, în raport de data sesizării instanței de judecată, care este 11 noiembrie 1994 și de dispozițiile art. 725 alin. (3) și (4) din același cod.

Conform art. 22 C. proc. civ. din 1865 "Conflictul ivit între două judecătorii din circumscripția aceluiași tribunal se judecă de acel tribunal.

Dacă cele două judecătorii nu țin de același tribunal sau dacă conflictul s-a născut între o judecătorie și un tribunal, sau între două tribunale, competentă este Curtea respectivă.

Dacă cele două instanțe în conflict nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți, precum și conflictul între două Curți, se judecă de Curtea Supremă de Justiție.

Există conflict de competență, în sensul art. 20, și în cazul în care el se ivește între instanțe judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională. În acest caz, conflictul de competență se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict, dispozițiile art. 21 fiind aplicabile".

În speță, situația invocată în sprijinul solicitării de pronunțare a unui regulator de competență nu constituie un conflict negativ de competență în accepțiunea legii de procedură aplicabile.

Astfel, dispozițiile mai sus citate nu reglementează posibilitatea existenței unui conflict negativ de competență între secțiile unei instanțe, ci între două judecătorii, tribunale sau curți de apel, și doar în această din urmă situație, este competentă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește disputa privind competența materială funcțională, de soluționare a conflictului între secții, Înalta Curte reține că aspectul sesizat nu poate fi soluționat în absența unui cadru legal, prin constatarea unui eventual conflict de competență, câtă vreme în C. proc. civ. din 1865 nu există un text de lege care să prevadă existența conflictului de competență între două secții ale aceleiași instanțe.

Examinând dispozițiile legale mai sus-menționate, aplicabile prezentului față de data învestirii instanței, se constată că, în stabilirea competenței după materie se au în vedere instanțele, astfel cum sunt ele precizate în textele respective, iar organizarea internă a fiecărei instanțe, prin împărțirea în secții specializate, nu conduce la apariția unor noi instanțe, ci a unor secții care funcționează în cadrul unei instanțe.

În aceste condiții, sub imperiul C. proc. civ. din 1865, conflictul negativ de competență apare numai dacă două instanțe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca aceeași cauză; or, în speța de față, prin încheieri, s-au declarat necompetente două secții ale aceleiași instanțe, respectiv ale Curții de Apel Pitești.

Având în vedere cele arătate mai sus, în raport de art. 22 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, reținând că între secțiile aceleiași instanțe nu există conflict negativ de competență, urmează să constate inexistența conflictului de competență și restituie dosarul Curții de Apel Pitești, secția I civilă.