ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1599/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 20.07.2015 sub nr. dosar x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești și B., constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/25.06.2015 emise în baza Legii nr. 10/2001 și obligarea Primarului Municipiului Pitești să emită pe numele defunctului C., dispoziție de restituire în natură pentru diferența de suprafață de 7.703 mp teren, situat în Pitești, județul Argeș, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curții de Apel Pitești, suprafață identificată în raportul de expertiză tehnică D., care face parte din suprafața de 15.952 mp, respectiv punerea efectivă în posesie și emiterea procesului-verbal de punere în posesie. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Pitești să emită pe numele defunctului C. dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de 15.952 mp, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curții de Apel Pitești, punerea efectivă în posesie și emiterea procesului-verbal de punere în posesie numai pentru suprafața de 7.703 mp.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 2, 4, 9, 10, 21, 25 din Legea nr. 10/2001, art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013, art. 555, art. 1179, art. 1235, art. 1236, art. 1237 și art. 1238 C. civ.

La data de 24.07.2015, E. a depus cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Pitești.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat acțiunea, arătând că nu a formulat contestație în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, ci acțiune în anulare de drept comun împotriva dispoziției nr. 1035/25.06.2015 a Primarului Municipiului Pitești, emise în baza Legii nr. 10/2001, indicând valoarea bunului la care se referă dispoziția atacată la 215.352 RON. De asemenea, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea dispoziției nr. 1035/25.06.2015, emisă de Primarul Municipiului Pitești în baza Legii nr. 10/2001, cererea fiind formulată de un terț. S-a luat act de precizare prin încheierea din 27.01.2016 .

La data de 11.10.2016 a formulat cerere de intervenție în interes propriu F., prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 1035/25.06.2015, emisă de Primarul Municipiului Pitești și obligarea acestuia să emită pe numele autorului C. și moștenitorilor acestuia dispoziție de restituire pentru suprafața de teren de 15.952 mp.

Prin cererea formulată la data de 14.10.2015 în dosarul nr. x/2015, reclamanta S.C. G. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Pitești și B., constatarea nulității dispoziției nr. 1035/25.06.2015 emise de Primarul Municipiului Pitești, prin care s-a dispus restituirea în natură către B. a terenului de 15.952 mp.

Prin încheierea din 12.04.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunal Argeș, secția civilă a admis excepția conexității și a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015.

La data de 14.08.2015, a formulat cerere de chemare în judecată reclamanta S.C. H. S.A. înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, solicitând, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești și B., constatarea nulității și anularea dispoziției nr. 1035/2015 emisă de Primarul Municipiului Pitești.

Prin încheierea din 16.11.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet civil de primă instanță.

Prin încheierea din 26.04.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția de conexitate și a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015 al aceleiași instanțe.

Prin cererea de intervenție depusă la data de 09.11.2016, I., în calitate de moștenitor al defunctei J., la rândul său, unică moștenitoare a defunctului C., a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1035/2015 emise de Primarul Municipiului Pitești și obligarea acestuia să emită, pe numele defunctului C., dispoziție de restituire pentru diferența de 7.703 mp teren, situat în Pitești, str. x, care face parte din suprafața de 15.952 mp și punerea sa efectivă în posesie.

La data de 14.06.2017, a formulat cerere de intervenție accesorie K., prin care a susținut apărările pârâtului B..

Prin sentința nr. 115/21.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins acțiunile formulate de reclamantele S.C. G. S.A. și S.C. H. S.A.; a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul I., dispunând anularea dispoziției nr. 1035/2015 emise de pârâtul Primarul Municipiului Pitești și a respins cererile de intervenție formulate de E., F. și K., iar pârâtul Primarul Municipiului Pitești a fost obligat să emită o dispoziție pe numele defunctului C. pentru suprafața de teren de 7.703 mp.

Prin decizia nr. 161/25.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 115/21.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, formulată de petenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în sensul că a admis și cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. în ceea ce privește nulitatea dispoziției nr. 1035/2015 emisă de Primarul Municipiului Pitești.

Prin decizia nr. 4628/21.11.2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția tardivității în ceea ce privește motivele de apel formulate de E. prin cererea depusă la 18.03.2019; a respins apelurile formulate de pârâții Primarul Municipiului Pitești, de reclamantele H. S.A. și S.C. G. S.A. împotriva sentinței nr. 115/21.03.2018 a Tribunalului Argeș; a admis apelurile formulate de pârâtul B., E. și K. împotriva aceleiași sentințe; a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis, în parte, cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții E., I. și F. și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta K.; a anulat dispoziția Primarului Municipiului Pitești nr. 1035/2015, numai în ceea ce privește titularul restituirii; a respins celelalte cereri și pretenții formulate.

Prin decizia nr. 462/21.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelurile formulate de pârâtul B. și intervenientul în interes propriu E. împotriva sentinței civile nr. 161/25.04.2018 a Tribunalului Argeș; a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a admis, în parte, acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. și a anulat dispoziția Primarul Municipiului Pitești nr. 1035/2015, numai în ceea ce privește titularul restituirii; a respins celelalte pretenții formulate.

Prin încheierea din 21.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus conexarea dosarului nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015, în raport de prevederile art. 139 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 205/04.02.2021 pronunțată în dosar nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul formulat de Primarul Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 4628/21.11.2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă; a respins recursul declarat de reclamanta S.C. G. S.A. împotriva aceleiași decizii; a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. si de intervenientul I. împotriva deciziei nr. 4628/21.11.2019 și a deciziei nr. 4629/21.11.2019 ale Curții de Apel Pitești; a casat deciziile recurate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin încheierea din 25.10.2022, Curtea de Apel Pitești a dispus introducerea în cauză a numitei L., în calitate de moștenitor, care a preluat poziția procesuală a defunctului intervenient în nume propriu, F..

Prin decizia nr. 4683/15.11.2022 pronunțată în rejudecare de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva sentinței nr. 115/21.03.2018 de către pârâtul B. și intervenienta în interesul acestuia, K., de intervenientul în interes propriu E., precum și apelurile declarate împotriva sentinței nr. 161/25.04.2018 de același pârât și același intervenient în interes propriu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., intervenientul în interes propriu E..

Recurentul a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii. A susținut că, deși a formulat apărări în cauză, instanța de apel s-a limitat la a-și însuși cele consemnate în întâmpinările și motivele de apel ale părților din dosar, cu interese contrare intereselor recurentului, iar în cuprinsul hotărârii instanța de apel nu a făcut referiri justificate la criticile sale. Instanța de apel a preluat exclusiv motivarea tribunalului și a celorlalte instanțe care au judecat cauzele ce au derivat din obiectul prezentului dosar, fără a face și o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, fără o minimă examinare a apărărilor recurentului, fapt ce contravine exigențelor art. 425 C. proc. civ. și art. 6 paragraf 1 din CEDO, aspect de natură a atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

Recurentul pretinde că invocă un drept propriu, iar calitatea procesuală activă este justificată de calitatea de moștenitor al persoanei îndreptățite, C., conform certificatului de moștenitor nr. x/19.12.2012 și promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005, precum și deciziei nr. 86/A/31.03.2008 a Curții de Apel Pitești.

Certificatul de moștenitor a fost desființat în mod nelegal astfel că poate produce în continuare efecte juridice, iar calitatea acestuia de moștenitor este consfințită prin prevederile art. 1133 alin. (1) C. civ.

Recurentul învederează că în niciuna dintre cauzele aflate pe rolul instanțelor nu s-a solicitat repunerea în situația anterioară, iar recurentul nu a fost parte în dosarul nr. x/2009, astfel încât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.05.2005, încheiată de recurent și C. este în vigoare și produce efecte juridice.

Calitatea procesuală de intervenient a fost admisă în principiu, astfel că recurentul a dobândit dreptul de a fi parte în proces, cu interes propriu în soluționarea litigiului și nu se mai poate reveni, în contextul în care inclusiv în citativ era menționată calitatea de "intervenient".

Susține că, pe de-o parte, instanța de apel a reținut că nu ar fi îndreptățită solicitarea sa de anulare a deciziei pe motiv că aceasta ar fi fost emisă pe numele moștenitorului (B. - fiul lui C.) iar nu pe numele autorului comun-C. însă, pe de altă parte, a reținut interesul acestuia în admiterea apelului (în sensul ca instanța să emită dispoziție pentru suprafața de 15.952 mp), motiv pentru care curtea de apel a pronunțat o decizie contradictorie.

Recurentul învederează că formulează aceleași critici ce au făcut obiectul motivelor de apel împotriva sentinței civile nr. 115/21.03.2018, arătând că motivarea instanței contravine cu cele deja statuate prin decizia nr. 3235/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Arată recurentul că instanța s-a pronunțat asupra unor chestiuni care depășesc limitele obiectului dedus judecății, întrucât era învestită să se pronunțe asupra anulării Dispoziției nr. 1035/2015 și emiterii unei noi dispoziții pentru suprafața de 15.952 mp pe numele autorului C., or instanța a hotărât persoanele/părțile care urmează să beneficieze de dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, în ciuda faptului că aceste aspecte fac obiectul unor alte litigii.

Decizia nr. 161/2018, fundamentul juridic care a stat la baza motivării instanței, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 86/A/2008 a Curții de Apel Pitești.

Recurentul solicită a se avea în vedere la pronunțarea soluției în recurs și cele statuate prin sentința civilă nr. 22/29.01.2014 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia civilă nr. 228/1405.2014 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3235/19.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2009.

La momentul pronunțării deciziei recurate, instanța de judecata avea la îndemână toate soluțiile pronunțate, în fond, în apel cât și în recurs cu privire la obiectul acestui litigiu, al apărărilor recurentului, înscrisurile aflate la dosarele cauzelor, dar nu a apreciat că toate acestea ar putea schimba soluția pronunțată, în care a fost dedusă spre judecată cauza și în special, efectul prevederilor Legii nr. 10/2001 față de persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile acestei legi.

De asemenea, recurentul a solicitat a se avea în vedere cu titlu de jurisprudență decizia nr. 759/19.06.2018 a Tribunalului Suceava.

În conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. (1) C. proc. civ., neintroducerea în cauză, din oficiu, de către instanță, a terțului, în cazurile expres prevăzute de lege, este sancționată cu nulitatea absolută extrinsecă potrivit art. 176 pct. 6 din C. proc. civ. a hotărârii primei instanțe, aceasta putând fi invocată în calea de atac a apelului sau a recursului, de orice persoană interesată iar, ca motiv de ordine publică, conform art. 479 C. proc. civ., inclusiv de către instanța ierarhic superioară.

În susținerea argumentelor din memoriul de recurs, invocă prevederile art. 11, art. 20, art. 21 din Constituție.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și modificarea în tot a hotărârii atacate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 20.03.2024 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 12.06.2024.

Prin raportul de admisibilitate s-a reținut că recursul este încadrabil în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., iar art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod a fost invocat formal.

Prin întâmpinările formulate, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. și intimatul intervenient I. au invocat nulitatea recursului iar, în situația în care se va trece peste această excepție, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat (sens în care au formulat argumente cu un conținut similar).

Sub aspectul nulității căii de atac, intimații au arătat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind arătate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea acestora. În speță, deși se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată. Recurentul s-a rezumat la a prezenta doar aspectele ce țin de situația de fapt, istoricul unor litigii, analiza și interpretarea probatoriului, fără a preciza în concret care sunt normele de drept material încălcate. La pct. 12 din cererea de recurs se arată chiar de către recurent faptul că acesta a reluat aceleași critici formulate și prin cererea de apel declarată împotriva sentinței civile nr. 115/21.03.2018, acestea fiind critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Totodată, intimații susțin că recurentul nu a arătat în ce a constat pretinsa nemotivare a instanței, criticile invocate sub acest aspect neputând fi încadrate în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimații au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Sub un prim aspect s-a arătat că instanța a respins cererea de intervenție principală formulată de E., constatând că nu are calitate procesuală activă și interes pentru a invoca anularea Dispoziției nr. 1035/2015, întrucât s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 1335/2011 a Curții de Apel Brașov, că acesta nu mai este creditorul obligației de perfectare a antecontractului de vânzare-cumpărare, rămânând un singur creditor chirografar. Or, sub acest aspect, prin apelul formulat, nu a fost criticată hotărârea instanței.

De asemenea, intimații arată că este nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. S-a susținut de către recurent faptul că instanța ar fi înlăturat apărările și susținerile acestuia și că nu ar fi acordat valență corectă tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Însă, instanța de apel a făcut propria analiză a apelului intervenientului, arătând raționamentul juridic pentru care a adoptat soluția pronunțată. Trimiterea la anumite hotărâri judecătorești nu reprezintă neanalizarea și nemotivarea argumentelor părții, așa cum susține recurentul, curtea de apel fiind obligată să țină cont de hotărârile care au dezlegat anumite situații juridice.

În cuprinsul întâmpinărilor s-a arătat că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, nefiind indicate normele de drept greșit aplicate și încălcate de instanța de apel.

Intervenientul nu mai poate pretinde un drept propriu asupra terenului de 15.952 mp, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/2005 și completată prin actul adițional autentificat sub nr. x/2006, existând autoritate de lucru judecat (decizia civilă nr. 1333/2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov).

Referitor la motivul invocat potrivit căruia recurentul ar fi moștenitorul lui C., intimații învederează că actul ce îi consfințea acest drept - convenția de cesiune drepturi succesorale nr. 467/2011 - a fost anulat prin sentința civilă nr. 2035/2015 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 3607/2016 a Tribunalului Argeș, iar în ceea ce privește celelalte motive de recurs, acestea se referă la fondul cauzei, susțineri ce nu pot fi analizate în condițiile în care B. și celelalte părți nu au înțeles să declare recurs.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de apel a înlăturat din analiza sa apărările și susținerile acestuia, nu a acordat valența corectă tuturor înscrisurilor aflate la dosar și a preluat motivările instanțelor anterioare.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 425 C. proc. civ. despre care recurentul pretinde că au fost încălcate, reglementează, în mod imperativ, obligativitatea motivării hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional, întrucât hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului, consecință a unor raționamente logice făcute de instanță.

În speță, se constată că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de textul legal anterior citat, întrucât instanța de apel a expus în mod corespunzător argumentele ce au determinat formarea convingerii sale și a răspuns tuturor chestiunilor deduse judecății prin intermediul motivelor de apel formulate de către intervenient, motivul de recurs invocat nefiind incident.

Pronunțându-se în limitele trasate prin decizia de casare, respectiv de a justifica lipsa calității procesuale active și a interesului intervenientului în nume propriu E., instanța a analizat în mod riguros apelul acestuia, referitor la care a avut de dezlegat un aspect procedural legat de interesul intervenientului din perspectiva dispozițiilor art. 33 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului, instanța nu a evaluat, în mod discreționar, anumite apărări sau înscrisuri în detrimentul altora, ci s-a pronunțat funcție de probele administrate în dosar și de situațiile constatate cu putere de lucru judecat în considerentele unor hotărâri judecătorești pronunțate în litigii purtate anterior între aceleași părți.

De altfel, recurentul nici nu indică, în concret, ce anume înscrisuri sau ce anume apărări au fost analizate în mod prioritar față de propriile susțineri, astfel încât critica este, în realitate, una pur formală și nesusținută de argumente care să contureze aspecte de nelegalitate din perspectiva modalității de motivare.

Împrejurarea că instanța a făcut referire la dezlegări date prin hotărâri definitive care au tranșat litigii anterioare ale părților, nu înseamnă, cum eronat se pretinde, că "s-au preluat motivările altor hotărâri", lipsind propria motivare, ci că a fost valorificat în proces, în mod corect, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat atașat unor astfel de hotărâri.

De asemenea, invocând pretinsa neanalizare a apărărilor pe fond formulate de către intervenient, se ignoră ordinea procedurală în care sunt supuse analizei diferitele aspecte ale procesului, împrejurarea că prioritară este stabilirea calității procesuale, în absența justificării căreia nu se mai pot face apărări pe fondul cauzei.

Prin urmare, critica este nefondată.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul invocă, în susținerea interesului său în demersul judiciar, existența certificatului de moștenitor nr. x/19.12.2012 eliberat de BNP Asociați M. și N., respectiv promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005 autentificată de BNP O..

Se reține că obiectul litigiilor purtate între părți, printre care și cel din prezenta cauză, este reprezentat de disputarea dreptului de proprietate asupra unui teren restituit notificatorului în prezent decedat, prin Dispoziția de restituire nr. 1035/25.06.2015 emisă de Primarul Municipiului Pitești (terenul în suprafață de 15952 mp situat în str. x din Pitești), dispoziție a cărei anulare este solicitată în prezenta cauză de către S.C. A. S.R.L. în ce privește diferența de 7703 mp.

Recurentul încearcă să justifice calitatea procesuală (aceea de intervenient în nume propriu) prin cele două acte anterior menționate, despre care arată că atestă transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea sa.

În ce privește certificatul de moștenitor (respectiv convenția de cesiune de drepturi succesorale, menționată în finalul acestuia) se constată că invocarea sa drept cauză juridică a intervenției în proces - care să justifice așadar, interesul demersului și respectiv, legitimarea procesuală - s-a realizat omisso medio, abia în faza procesuală a recursului (nefiind indicat ca atare în cererea de intervenție și neconstituind obiect al criticilor în apel).

Împrejurarea că printr-un considerent supraabundent și, ca atare, realizat în afara limitelor judecății, instanța de apel reține și că "în ceea ce privește o pretinsă dobândire a drepturilor succesorale, de pe urma aceleiași persoane îndreptățite, nu se constată temeiuri active, câtă vreme contractul de vânzare a acestora a fost judecătorește desființat" nu este una aptă să modifice/completeze cauza juridică a cererii de intervenție în interes propriu.

Aceste aspecte de ordin procedural sunt așadar, unele care se impun judecății în mod prioritar celei care, pe fondul ei, ar fi dus, oricum, la aceeași dezlegare, în contextul în care convenția de vânzare de drepturi succesorale nr. 467/12.09.2011 a fost anulată în cadrul dosarului nr. x/2013, prin sentința nr. 2035/03.03.2015 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia nr. 3607/17.11.2016 a Tribunalului Argeș, secția civilă (litigiu în care J. a figurat în calitate de reclamant, iar intervenientul în calitate de pârât).

În ce privește promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005, autentificată de BNP O., Înalta Curte reține că prin decizia nr. 1333/R/12.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x/2009, dosar în care, contrar afirmațiilor din memoriul de recurs, recurentul a avut calitatea de reclamant, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că prin antecontractul din 21.09.2005 părțile au inserat o clauză de dezicere (prin care promitentul vânzător își rezerva dreptul de a se răzgândi, sub sancțiunea plății unor daune interese), clauză care a fost activată de către promitentul-vânzător, astfel încât promitentul-cumpărător (recurentul intervenient) a devenit creditorul obligației de a solicita daune interese (creditor chirografar, ce nu mai are vocația procesuală de a solicita constatarea nulității cesiunii drepturilor litigioase întemeiată pe fraudarea intereselor sale de contractant).

Prin aceeași decizie, s-a mai reținut că terenul revendicat în baza Legii nr. 10/2001, care a făcut obiectul notificării, nu se regăsește în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/2005 și completată prin actul adițional autentificat sub nr. x/2006, astfel încât, sub acest aspect, promisiunea de vânzare-cumpărare nu poate să confere reclamantului un drept pentru un imobil care nu a făcut obiectul acesteia.

Prin urmare, nici promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005 nu este aptă să susțină interesul recurentului-intervenient în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, conferă acestuia calitatea de creditor chirografar în raport cu obiectul acelei convenții, iar nu vocația la dreptul de proprietate dezbătut în prezent, iar pe de altă parte, nu vizează terenul revendicat în baza Legii nr. 10/2001 referitor la care s-a emis dispoziția de restituire a cărei anulare a fost solicitată în prezentul dosar.

De asemenea, contrar susținerilor recurentului, împrejurarea că intervenția în nume propriu a fost admisă în principiu nu presupune, în mod automat, soluționarea în mod favorabil a pretențiilor titularului cererii, astfel cum greșit susține acesta, cu atât mai mult dacă în cauză a intervenit un impediment de ordin procedural legat de interesul în promovarea demersului judiciar.

Astfel, potrivit art. 61 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare", iar potrivit art. 64 alin. (2) "După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată".

În etapa admiterii în principiu, instanța verifică dacă pretențiile deduse judecății prin cererea de intervenție au sau nu legătură cu litigiul în care aceasta a fost formulată, fără ca prin admiterea în principiu să se realizeze o soluționare pe fond a cererii, care se va desfășura la un moment procesual ulterior.

Intervenția principală însă, spre deosebire de cea accesorie, conferă titularului său o poziție procesuală echivalentă cu cea a reclamantului, iar dacă pe parcursul judecății, chiar după admiterea în principiu, intervin elemente de ordin procedural care atestă că partea nu a dovedit interesul ca o condiție esențială a oricărei acțiuni (intervenția principală fiind echivalentul acțiunii introductive de instanță), demersul judiciar va fi respins ca atare.

Prin urmare, contrar afirmațiilor recurentului, admiterea în principiu a unei cereri de intervenție nu se suprapune de plano cu admiterea pe fond a acesteia, situație față de care soluția instanței nu este una contradictorie, ci derivă din constatările făcute pe baza probelor administrate.

Decizia nr. 86/A/31.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr. x/2007, la care face trimitere recurentul (în sensul că prin constatarea că din patrimoniul autorului său, C., nu a ieșit niciodată imobilul în litigiu, este consfințită calitatea de moștenitor a recurentului) este fără relevanță raportat la problema de drept dezbătută în recursul intervenientului.

Prin această hotărâre s-a dispus obligarea Primarului Municipiului Pitești să restituie în natură reclamantului (notificatorul C.) suprafața de teren de 15.952 mp, în baza ei fiind emisă Dispoziția de restituire nr. 1035/25.06.2015.

Chiar dacă obiectul prezentului litigiu este acțiunea terților (reclamantele din prezenta cauză) de anulare a dispoziției de restituire în natură (în speță, dispoziția nr. x/25.06.2015), recursul nu vizează în ce măsură respectiva dispoziție a respectat sau nu condițiile legii (aspecte care excedează cadrului procesual delimitat prin decizia de casare), ci aspectul de nelegalitate dacă intervenientul principal are sau nu interes în promovarea cererii de intervenție în nume propriu, respectiv dacă are sau nu vocație la dreptul de proprietate asupra bunului restituit în natură, pentru a justifica astfel calitatea procesuală, cum acesta susține.

Or, statuările deciziei nr. 86/A/31.03.2008 cu privire la patrimoniul notificatorului (autorul recurentului) nu susțin calitatea și interesul intervenientului în prezenta cauză, câtă vreme urmare a procedurilor judiciare desfășurate între părți, s-a constatat, cu putere de lucru judecat, că nici convenția de drepturi succesorale nr. 467/12.09.2011 (care a fost anulată prin sentința nr. 2035/03.03.2015 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia nr. 3607/17.11.2016 a Tribunalului Argeș, secția civilă) și nici promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005 (în care a fost activată, de către promitentul-vânzător, C., clauza de dezicere) nu conferă recurentului vocația la dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Referitor la afirmațiile recurentului în sensul că anumite soluții ale instanțelor judecătorești pronunțate în diferitele dosare purtate între părți au fost soluționate în mod nelegal, Înalta Curte constată că modalitatea în care au fost dezlegate chestiunile deduse judecății în cadrul altor dosare, nu poate fi cenzurată în prezenta cale extraordinară de atac. Dimpotrivă, nu pot fi ignorate statuările cu putere de lucru judecat conținute în considerentele acelor hotărâri judecătorești, în măsura în care care au legătură cu obiectul și apărările formulate în cadrul prezentului litigiu.

Recurentul învederează, de asemenea, în mod inadecvat, că motivele de nelegalitate din prezentul recurs vizează și sentința nr. 115/21.03.2018 a Tribunalului Argeș, pronunțată de prima instanță, în primul ciclu procesual al cauzei, ignorând faptul că în recurs pot fi analizate doar acele critici îndreptate împotriva considerentelor instanței de apel, întrucât criticilor formulate împotriva sentinței menționate li s-a răspuns deja prin hotărârea atacată, nemaiputând fi reluate în cadrul controlului de legalitate exercitat în configurația juridică a recursului, ca și când n-ar fi făcut obiectul judecății din apel (ci doar în măsura în care se invocă o nelegală dezlegare a acestora).

Se constată, totodată, că trimiterile pe care recurentul le face la coparticiparea procesuală obligatorie sunt străine cauzei, întrucât acesta nu se află într-un asemenea raport juridic, ci a promovat, într-o manifestare procesuală proprie, o cerere de intervenție în nume propriu, a cărei admitere în principiu, așa cum deja s-a arătat, nu presupune, în mod automat, o admitere pe fond a pretențiilor deduse judecății în cadrul acesteia. Or, dispozițiile art. 78 C. proc. civ. evocate de recurent reglementează introducerea forțată, a altor persoane, din oficiu, în cauză, iar art. 79 reglementează procedura de judecată în asemenea situații, fiind, prin urmare, străine de obiectul recursului.

De asemenea, susținerile recurentului privind efectele Legii nr. 10/2001 față de persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile acestui act normativ nu pot fi avute în vedere, întrucât nu se circumscriu problemei de drept obiect al prezentului recurs, respectiv calitatea și interesul intervenientului în nume propriu în litigiul având ca obiect anularea dispoziției de restituire (art. 33 C. proc. civ.), întrucât aspectul procedural privind legitimarea procesuală este prioritar și face imposibilă analizarea aspectelor de fond ale pricinii în cazul recurentului.

Elementele de fapt pe care recurentul a arătat că înțelege să le reitereze prin memoriul de recurs nu pot fi avute în vedere în calea extraordinară de atac, în care sunt analizate exclusiv aspecte de nelegalitate ale cauzei, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În concluzie, toate criticile deduse judecății de către recurentul-intervenient au fost găsite nefondate, recursul urnmând să fie respins în consecință.

Având în vedere soluția ce se va da asupra prezentului recurs și faptul că intimatul-intervenient I. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 RON reprezentând onorariu de avocat, pe care le-a dovedit cu chitanța aflată la dosar, Înalta Curte constată că recurentul este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient E. împotriva deciziei nr. 4683 din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă și va obliga recurentul la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-intervenient I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient E. împotriva deciziei nr. 4683 din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă pe recurentul-intervenient la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-intervenient I..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2024.