ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1296/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 13.04.2017, reclamanta A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 436/14.03.2017 emisă de Primarul UAT Municipiul Curtea de Argeș, prin care s-a respins notificarea nr. x/14.11.2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare solicitând anularea dispoziției și soluționarea pe fond a notificării în sensul acordării de măsuri reparatorii în natură și în baza dispozițiilor legii speciale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 145 din 17 martie 2021, Tribunalul Argeș a admis contestația, a anulat în parte Dispoziția Primarului nr. 436 din 14.03.2017 și a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafață totală de 1269 m.p. identificat în Plan de situație, fila x, a B., teren ce se compune din suprafața S1 delimitată de punctele 1-2-3-4-15-14-13-21-1 și S4 delimitată de punctele 4-5-6-7-8-15-4, pârâta fiind obligată la 800 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 3427/2023 din 31 mai 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 145 din 17 martie 2021 pronunțate de Tribunalul Argeș, a schimbat în parte sentința, în sensul că îndreptățirea reclamantei la despăgubiri privește suprafața de 2916 mp situată în Curtea de Argeș, str. x A menținut în rest sentința.

Împotriva deciziei civile nr. 3427/2023 din 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

În susținerea recursului, recurenta a prezentat exclusiv situația de fapt a litigiului, fără referire la considerentele deciziei recurate.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15 septembrie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că partea nu are deschisă calea de atac a recursului, recursul fiind formulat împotriva unei decizii definitive.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității acestuia, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză se impune cu prioritate conform dispozițiilor art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În litigiul pendinte, din verificarea actelor de învestire ale instanței de fond, rezultă neechivoc faptul că reclamanta urmărește, prin prezentul demers judiciar, în contradictoriu cu pârâtul Primarul UAT Municipiul Curtea de Argeș, anularea dispoziției nr. 436/14.03.2017, prin care s-a respins notificarea nr. x/14.11.2001.

Se impune a fi, deopotrivă, observat că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Înalta Curte constată că Legea nr. 10/2001 reglementează, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor).

Din analiza dispozițiilor legale antemenționate, reiese că hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competența curții de apel.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 17 martie 2021.

În aceste condiții, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 și care stipulează că:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia civilă nr. 3427/2023 din 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Potrivit principiului legalității consacrat de art. 457 din C. proc. civ., împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mij loace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de argumentele expuse și de dispozițiile legale enunțate, aplicabile în cauză, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 3427/2023 din 31 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2024.